Revolta dobitoacelor
Limbile vremii alunecaseră de pe tăişul
lustruit al baltagelor de piatră pe luciul paloşelor de bronz. Şi omul nou
intra în eră cu tot alaiul de animale îmblânzite după el.
Într-un amurg sălbatic de iarnă, el
se întorcea necăjit de la pădure. Carul primitiv, cu roata otova dintr-o singură
bucată de trunchi, se frânsese într-un prăguş, şi omul, ca să-l urnească,
trebui să ostenească o jumătate de zi. Taurii înjugaţi fluturau mânioşi
capetele, bolovănind ochii cu rămurele de sânge în ei spre suliţa cu care îi
împungea asprul stăpân.
