Fiind azi ziua lui Mallarmé, as fi putut sa urc vreunul din poemele lui. Problema cu Mallarmé e ca el nu poate fi tradus in vreo limba, fara pierderi insemnate, de circa 90% din sens si, mai ales, din muzicalitate. Trebuie sa fii francez ca sa citesti Mallarmé, si inca un francez cultivat. Eu nu sunt si nici nu ma pregatesc sa devin. Asa ca recunosc cinstit: nu am citit Mallarmé, in sensul ca nu l-am buchisit. Cioran a facut-o. A mai facut-o si Şerban Foarţă, care a tradus anumite lucruri, gasindu-le intelesurile si melodia, dat fiind ca este el insusi un poet care nu poate fi tradus, fara pierderi insemnate, in vreo alta limba. Uite o poza facuta in 1895 de Edgar Degas, care se vede fantomantic in oglinda. Mallarmé sta rezemat de perete, in picioare, si se uita pansiv la chelia lui Auguste Renoir.
