În secolul al XVI-lea,
la Saragossa, în Spania, un rabin putrezea într-o temniță subterană, umedă și întunecată,
torturat de Inchiziție ca să-și renege credința. Un frate dominican, al treilea
Mare Inchizitor al Spaniei, urmat de un torționar-șef și de două ajutoare ale
acestuia, vine să-l anunțe, cu ochii în lacrimi, că „pedeapsa lui frățească a
luat sfârșit“: a doua zi, va urca pe rug, împreună cu alți patruzeci de eretici
ca el, și trebuie să-și încredințeze sufletul lui Dumnezeu.
