Şi mai este (împărăţia cerurilor) ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a
dat pe mână avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia
unul, fiecăruia după puterea lui şi a plecat. Îndată, mergând, cel ce
luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi. De
asemenea şi cel cu doi a câştigat alţi doi. Iar cel ce luase un talant
s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns argintul stăpânului
său. După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut
socoteala cu ele. Şi apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus
alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi
cinci talanţi am câştigat cu ei.