Povestea arborelui de capoc
Tînărul şi chipeşul Trinh
Trung Ngo, vlăstar al unei avute familii din ţinutul de miazănoapte, închiria
deseori o joncă pentru a coborî în părţile de miazăzi să facă negoţ. După ce-şi
ancora ca de obicei corabia sub podul Lieu-Khe (podul Sălciilor), se îndrepta
către tîrgul din Nam Xang. în calea lui întîlnea adesea, venind dinspre Cătunul
de Răsărit, o fată de-o frumuseţe răpitoare, însoţită de-o mică slujnică. Deşi
îi căzuse tare dragă, nu ştia cum să se apropie de ea, necunoscînd obiceiurile
locului. Într-o zi, întîlnind-o din nou şi luîndu-şi inima în dinţi spre a-i
vorbi, o auzi spunînd slujnicei sale, în timp ce grăbea pasul:
— E
mult de cînd, amăgită de vinurile ameţitoare ale primăverii şi ţintuită în
patu-mi feciorelnic, n-am mai putut ieşi să mă plimb pe podul Lieu-Khâ; şase
luni au şi trecut şi mă întreb dacă peisajul o fi rămas acelaşi! Pentru că în
noaptea asta sunt liberă, n-ai vrea, draga mea, să mă-nsoţeşti pînă acolo?
Poate priveliştea acelui loc să-mi aline tristeţea.