Mă întreb dacă există vreo metodă, vreo cale pe care să o urmezi pentru a găsi cheia vindecării - adică redobândirea sensului pierdut al vieţii.
Când eram copii, totul avea un sens: urma să creştem, să descoperim, să cunoaştem, să iubim, să facem. Maturitatea ni se părea că fiind starea perfectă. Ţin minte ca acum că aveam vreo 13-14 ani şi îmi spuneam că aş da orice să sar peste timp şi să am 30. Vârsta aia mi se părea optimă - bineînţeles pentru că aveam modele, tipi de 30 de ani care debordau de putere, de sănătate şi de bunăstare, umblau cu bani, cu fete frumoase, erau liberi ca pasărea cerului, dispuneau de timpul lor şi tot aşa. La vremea aia nu făceam raţionamente de genul "la 30 de ani eşti mult mai aproape de final decât eşti la 13".
Când eram copii, totul avea un sens: urma să creştem, să descoperim, să cunoaştem, să iubim, să facem. Maturitatea ni se părea că fiind starea perfectă. Ţin minte ca acum că aveam vreo 13-14 ani şi îmi spuneam că aş da orice să sar peste timp şi să am 30. Vârsta aia mi se părea optimă - bineînţeles pentru că aveam modele, tipi de 30 de ani care debordau de putere, de sănătate şi de bunăstare, umblau cu bani, cu fete frumoase, erau liberi ca pasărea cerului, dispuneau de timpul lor şi tot aşa. La vremea aia nu făceam raţionamente de genul "la 30 de ani eşti mult mai aproape de final decât eşti la 13".
