Se afișează postările cu eticheta diavoli. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta diavoli. Afișați toate postările

joi, 16 februarie 2012

Sufletul și chipul

Unul dintre lucrurile cele mai cumplite cu care mă confrunt este dispariția legăturii dintre suflet și chip. Pur și simplu sunt îngrozit: trăsături pe care le asociam în mod natural cu bunătatea, aparțin unor oameni gata să te cresteze cu cuțitul. Fete cu chipuri angelice își pun pozele pe site-uri de prietenie, însoțite de texte de genul „caut bărbat 18-80 de ani”. Tipi cu fruntea înaltă, de poet, scriu agramat și violent pe bloguri. Și tot mai mulți internauți își aleg ca avatar chipuri fără expresie, poate tocmai pentru a scoate în evidență faptul că sufletul nu mai are nicio legătură cu chipul.
Chiar nu știu, nu înțeleg ce se petrece. Ce poate fi asta? Cumva sufletul universal se retrage? Vom rămâne o mulțime amorfă de oameni cu chipuri inexpresive? Se vor șterge diferențele dintre îngeri și diavoli?
Chip fara suflet



marți, 5 aprilie 2011

O poezie uitata

Cunosti tu noaptea ce-n vazduh se lasa
Pe vant turbat si-n rapait de ploi,
Cand nu e stea pe bolta'ntunecoasa
Si nici un ochi nu vede prin puhoi?
Oricat de neagra-i noaptea, zi se face;
Deci culca-te in tihna, dormi in pace.

Cunosti tu noaptea ce pe vieti se lasa
Cand moartea-ti da culcusul cel de veci,
Nemarginirea cand te cheama acasa
Si sangele zvacneste-n spaime reci?
Oricat de neagra-i noaptea, zi se face;
Deci culca-te in tihna, dormi in pace.

Cunosti tu noaptea ce in gand se lasa
Si nu-i poti smulge valu'ntunecat
Cand sufletu-i pierdut ca strans in plasa
Si mii de diavoli creierii-ti strabat?
Atunci nu-ti afli tihna si nici pace,
Caci niciodata ziua nu se face.


După mine!