O poezie uitata

Cunosti tu noaptea ce-n vazduh se lasa
Pe vant turbat si-n rapait de ploi,
Cand nu e stea pe bolta'ntunecoasa
Si nici un ochi nu vede prin puhoi?
Oricat de neagra-i noaptea, zi se face;
Deci culca-te in tihna, dormi in pace.

Cunosti tu noaptea ce pe vieti se lasa
Cand moartea-ti da culcusul cel de veci,
Nemarginirea cand te cheama acasa
Si sangele zvacneste-n spaime reci?
Oricat de neagra-i noaptea, zi se face;

Deci culca-te in tihna, dormi in pace.

Cunosti tu noaptea ce in gand se lasa
Si nu-i poti smulge valu'ntunecat
Cand sufletu-i pierdut ca strans in plasa
Si mii de diavoli creierii-ti strabat?
Atunci nu-ti afli tihna si nici pace,

Caci niciodata ziua nu se face.