Duplicitatea

Asumarea propriilor opțiuni politice se dovedește a fi o grea piatră de încercare pentru foarte mulți români. Cred că aici e vorba despre o teamă irațională, moștenită din vremuri îndepărtate, când românii nu găseau alt mod de a supraviețui decât acela de a se comporta ca niște curve. E plină „înțelepciunea” populară de zicale și îndemnuri la duplicitate, începând cu celebrul „capul plecat sabia nu-l taie” și până la „zi că el și fă ca tine” sau „fă-te frate cu dracu' până treci puntea”. Toate astea se pot condensa într-un unic îndemn: „spune într-un fel și fă în altul”. E vorba de o mentalitate profund greșită, un fel de vătămare gravă a conștiințelor, de care românii nu sunt conștienți. Mai mult, ei sunt mândri de duplicitatea asta, considerând-o semn al inteligenței. O inteligență și ea prost înțeleasă, pentru că aici e vorba despre viclenie și nimic mai mult.