Duplicitatea

Asumarea propriilor opțiuni politice se dovedește a fi o grea piatră de încercare pentru foarte mulți români. Cred că aici e vorba despre o teamă irațională, moștenită din vremuri îndepărtate, când românii nu găseau alt mod de a supraviețui decât acela de a se comporta ca niște curve. E plină „înțelepciunea” populară de zicale și îndemnuri la duplicitate, începând cu celebrul „capul plecat sabia nu-l taie” și până la „zi că el și fă ca tine” sau „fă-te frate cu dracu' până treci puntea”. Toate astea se pot condensa într-un unic îndemn: „spune într-un fel și fă în altul”. E vorba de o mentalitate profund greșită, un fel de vătămare gravă a conștiințelor, de care românii nu sunt conștienți. Mai mult, ei sunt mândri de duplicitatea asta, considerând-o semn al inteligenței. O inteligență și ea prost înțeleasă, pentru că aici e vorba despre viclenie și nimic mai mult.

Proverbe romanesti

Apa, cât de tulbure, tot stinge focul.
Ascunde-ţi ciomagul de câini, că mai rău te muşcă.
Ca să scapi de fum, de multe ori te arunci în foc.
Cine defaimă pe altul înaintea ta, el şi pe tine o să te defaime înaintea altora.
Cine se ia după muscă ajunge la bălegar.

Proverbe

Balada  proverbelor
      
      Atât se scarpină o capră până moare,
      Atâta-i oala bună până se ciobeşte,
      Atât arzi fierul până-i roşu tare,
      Atât dai cu barosul până ce plezneşte,
      Atâta face omul cât se preţuieşte,
      Atâta te tot duci până când uiţi de tine,
      Atâta eşti de rău pe cât te urgiseşte,
      Atâta strigi urări până Crăciunul vine.