Villon 2

Balada  adevărurilor  false
      
      Nu-i ca flămândul om voios,
      Nici ajutor ca duşmănitul,
      Nu-i prânz ca fânul de gustos,
      Nici paznic bun ca adormitul,
      Nu-i om milos ca necinstitul,
      Nici sprijin ca de la-ngrozit,
      Nu-i mai smerit ca afurisitul,
      Nici minte ca la-ndrăgostit.
      
      Nu-s naşteri multe ca în baie,
      Nu-i mai fălos ca surghiunitul,
      Nu-s râsete ca la bătaie,
      Nici laudă ca neplătitul,
      Nu-i dragoste ca linguşitul,
      Noroc cât la nenorocit,
      Nu-i adevăr cum e scornitul,
      Nici minte ca la-ndrăgostit.
      
      Nu-i mai tihnit ca sărăcitul,
      Nici cinste ca-n obrazul gros,
      Nu-i laudă ca măsluitul,
      Nici ca puhavul sănătos,
      Nu-i cutezanţă ca-n fricos,
      Nici sfat bun ca de la ţicnit,
      Nu-i ca năuca om duios,
      Nici minte ca la-ndrăgostit.
      
      Vreţi să zic adevărul? fie:
      In boală joaca te îmbie,
      Litera-i viaţa cea mai vie,
      Laş e doar cine a-ndrăznit,
      Oroare nu-i ca-n melodie,
      Nici minte ca la-ndrăgostit.
                            Francois Villon

Proverbe

Balada  proverbelor
      
      Atât se scarpină o capră până moare,
      Atâta-i oala bună până se ciobeşte,
      Atât arzi fierul până-i roşu tare,
      Atât dai cu barosul până ce plezneşte,
      Atâta face omul cât se preţuieşte,
      Atâta te tot duci până când uiţi de tine,
      Atâta eşti de rău pe cât te urgiseşte,
      Atâta strigi urări până Crăciunul vine.