Fără sfială (4)
Mă găseam
la casa de vînătoare din Munţii
Sebeşului,
aşezată la
o înălţime de aproape o mie trei sute de metri. Într-o seară, după ce m-am culcat, aud prin
cameră
zborul zbîrnîitor al unei insecte. Cînd mai aproape, cînd
mai departe, uneori înceta, ca să înceapă iarăşi. Am adormit în muzica ei. Dimineaţa descopăr că e
vorba de un fluture coadă-de-păun (Maccroglossa stellatarum) care
intrase pesemne prin geamul deschis. Coadă-de-păun este un fluture ciudat. Are trupul gros şi
mare faţă de
cele patru aripi, pe care le mişcă extrem de repede şi care îl duc ca pe o săgeată. Caracteristic este faptul
că nu
se aşază pe
florile din care se hrăneşte, ci, din zbor pe loc, introduce în caliciul lor o trompă lungă de vreo doi centimetri şi
suge în felul acesta din dulceaţa
florilor. Este foarte sperios: îmi
aduc aminte că, pe cînd
eram licean şi vînam
fluturi şi gîndaci pe seama „colecţiei", era un eveniment prinderea unei
cozi-de-păun.
