Vînătorul
şiret si inventiv a născocit
fel si fel de metode cu care să păcălească
animalele care îl interesează. Mai obişnuit
e „chematul". Adică omul viclean imită
diferite glasuri ale sălbătăciunilor
şi le ademeneşte
să se apropie la bătaia
puştii. Aşa face cu vulpile, cu
lupii, cerbii, ţapii roşii, ieruncile şi
cîte altele. Dar mai cu seamă răpitoarele
se mai păcălesc şi
singure.
Paznicul din Măieruş, Munţii
Perşanilor, se înfăţişează într-o
zi cu mîna dreaptă bandajată.
— Ce ai păţit, prietene? — îl întrebă
maestrul de vînătoare.
— O mîţă sălbatică...
— Vei fi prins-o în fier şi
te-ai apropiat...
— De unde! S-a păcălit
o mîţă şi eu trag ponoasele. Si a povestit
întîmplarea ciudată.
