Se afișează postările cu eticheta nea Moldo. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta nea Moldo. Afișați toate postările

vineri, 17 mai 2013

Cum l-am cunoscut pe Botticelli

Eram în clasa a cincea și, ca mai toți băieții de vârsta mea din acei ani, mă gândeam mult și des la fete (ca să nu zic femei). Visul vieții mele era să văd un nud feminin în carne și oase. În vremea aia, nici nu-ți puteai imagina să vezi așa ceva la televizor, ori într-o revistă. Așa că deh, fantezia mea lucra intens. 
Și ce să vezi? Într-o zi, nu știu cum vine vorba de treburile astea și un coleg de clasă, un căminar pe nume Dumitrașcu, îmi zice că are el în cameră, bine ascunsă, o poză cu o femeie complet goală. "Băi, ești sigur că n-are nicio haină pe ea?" îl tot întrebam eu. "Sigur, sigur, ce dracu! Am decupat-o dintr-o revistă" zicea Dumitrașcu. În cele din urmă, a promis că aduce poza la școală și - culmea culmilor - mi-o și face cadou, că lui îi e frică să nu-l prindă nea Moldo (pedagogul) cu ea și altele. Buuuuuuun.



marți, 10 ianuarie 2012

Caminarii

Tot umbland eu sa curat compul de multele fisiere inutile care s-au strans de-a lungul vremii, am dat peste o poza in care apar doi dintre fostii mei colegi de clasa: Dumitrache si Marin. Cu Dumitrache nu aveam cine stie ce relatie, insa pe Marin il consideram prietenul meu cel mai important. Amandoi erau caministi (sau caminari), deci abandonati de parinti si crescuti pe cheltuiala statului. Atat de multa grija avea statul de ei,


După mine!