Porcul, mielul si curcanul

Probabil ca voi fi acuzat cam asa: daca zici ca sacrificarea mieilor e absurda, pentru ce te-ai mai apucat sa cumperi miel si sa faci ciorba? Si de ce o sa mananci drob?

Raspunsul e simplu: mananc miel la fel cum mananc porc sau peste. Omul trebuie sa manance ca sa nu moara. Drobul de miel se gaseste doar acum, pentru ca mai incolo, nu mai vinde nimeni carne de miel. Asa ca mananc.

Problema pe care o pun eu este alta: sacrificarea rituala a mieilor. Uciderea lor in masa nu pentru ca sa ne astamparam foamea, ci pentru ca sa ne manifestam bucuria ca a inviat Cristos. La fel sunt de scarbit si de sacrificarea a milioane de porci ca sa ne bucuram, la Craciun, de nasterea lui Cristos. Sau de taierea a milioane de curcani americani de Thanksgiving Day.

Porcul babşez (nicio legatura cu soimul maltez)

Mi-am adus din nou aminte de asa-zisul targ de la Real, cel la care cartea de povesti a fost inconjurata de ceapa, salam si cascaval. Ali, verisoara Mariei, s-a oferit sa stea si ea acolo intre anumite ore, ca sa ma pot duce sa rezolv diverse treburi. Una din aceste treburi a fost taierea porcului. O, nu, nu l-am taiat eu, nici macar nu am asistat la operatiune. Aveam un porc intr-un sat pe nume Babşa. Cunosc acolo o familie interesanta, Bila, despre care o sa am de povestit. In acea zi de sambata, tot la Babşa se afla un fost coleg de clasa, Adrian Manea, zis Manilas. Un tip cu o viata extrem de agitata, despre care, poate, voi scrie candva o carte. 

Manilas la Babşa