Porcul babşez (nicio legatura cu soimul maltez)

Mi-am adus din nou aminte de asa-zisul targ de la Real, cel la care cartea de povesti a fost inconjurata de ceapa, salam si cascaval. Ali, verisoara Mariei, s-a oferit sa stea si ea acolo intre anumite ore, ca sa ma pot duce sa rezolv diverse treburi. Una din aceste treburi a fost taierea porcului. O, nu, nu l-am taiat eu, nici macar nu am asistat la operatiune. Aveam un porc intr-un sat pe nume Babşa. Cunosc acolo o familie interesanta, Bila, despre care o sa am de povestit. In acea zi de sambata, tot la Babşa se afla un fost coleg de clasa, Adrian Manea, zis Manilas. Un tip cu o viata extrem de agitata, despre care, poate, voi scrie candva o carte. 

Manilas la Babşa

Il sunasem pe Manilas si il rugasem sa fie de fata la taierea porcului, lucru de care s-a achitat atat de bine, incat l-am gasit aproape beat. Pentru ca, se stie, la taierea porcului se golesc o multime de paharele de tuica.

Am ajuns exact cand specialistul termina caltabosii. E vorba de un specialist moldovean, care locuieste intr-un sat invecinat si pe care toata lumea il cheama, pe baza de programare, la taiat si preparat porcul. La telefon, ma intrebase daca vreau reteta moldoveneasca sau reteta banateana si o alesesem pe prima, gandindu-ma ca un moldovean se pricepe mai putin la metodele banatene si mai mult la alea pe care le-a vazut de mic la casa parintilor lui. Am fost foarte multumit, nu am a ma plange nici acum de nimic.

Problema a fost cu Maria. Cu vreo trei saptamani inainte, facusem cu ea un drum la Babşa, ca sa-i arat purcelul. Cum am ajuns seara, pe intuneric, animalul dormea, insa domul Bila a scos un proiector si a luminat cocina, apoi a facut si ceva galagie, drept pentru care porcul a iesit, crezand probabil ca va primi ceva de mancare. Pe Maria a trebuit s-o ridic ca sa vada peste gardul cocinei. I-am spus sa atinga porcul, dar i-a fost frica. Bineinteles ca dupa zece minute, cand sa plecam la Timisoara, a vrut sa mergem din nou la cocina, ca sa puna totusi mana pe animal. Dar domnul Bila a zis ca nu se cade sa-l deranjam a doua oara, ca nu e bine sa ii strici somnul si alte lucruri interesante despre viata porcilor, despre care noi nu stiam absolut nimic. 

Dupa cateva zile am mers din nou acolo, de unul singur si am facut cateva poze cu porcul. Iata-l:

Porcul babşez

Ei bine, spuneam ca am avut probleme cu Maria. Anume, cand a aflat ca porcul urmeaza sa fie taiat si mancat, a refuzat sa accepte ideea. Mi-a cerut imperios sa il las in pace, ba chiar s-a gandit o vreme ca am putea sa-l aducem de la Babşa si sa-l tinem in baie. Pana la urma am linistit-o, i-am explicat ca noi doar o sa mancam, nu o sa omoram porcul. I-am mai spus ca an de an sute de mii sau poate milioane de porci sunt taiati si carnea lor ajunge pe mesele noastre, ca si la scoala primeste carne de la porci la fel ca al nostru si tot asa, dar cred ca fara niciun folos. Nu stiu daca exista vreo cale prin care sa-l determini pe un copil sa accepte sacrificarea animalelor.