Am scris, in post-ul anterior, "apropo de trecut strada" si dupa aia am vorbit numai de Corcodel. Nu, nu am luat-o razna, legatura exista.
Dupa ce Romi a terminat cu liceul, tatal lui i-a luat permis de conducere. Si uite-asa, am facut printre primele mele drumuri cu o Dacie - de altfel bine intretinuta. Stateam in dreapta si fumam, simtindu-ma foarte, foarte liber.
Dupa aia am plecat cu Romi, ne-am dus pana la cineva sa luam un bagaj si, cand ne-am intors, domnul Corcodel ne-a iesit in fata, la o trecere de pietoni. Romi a franat, a oprit masina, iar domnul Corcodel a pus un genunchi jos si a inceput sa-si lege siretul de la pantof. Era o gluma, desigur, nu chiar extrem de buna in opinia mea, dar cei doi au ras cu multa pofta.
Am gasit acest articol care m-a umplut de bucurie. Ce mica e lumea, mi-am zis L-am cunoscut foarte bine pe domnul Corcodel Gigel de la Sinaia. A lucrat cu mine la o firma din Otopeni. Eram amandoi juristi. Dumnealui cu mult mai multa experienta. Aveam multe procese pe care bineinteles le si castigam. Faceam echipa buna. Iarna nu lucra. Statea la Sinaia. Dar cat era la munca 6 luni pe an, era frumos. Glumeam mult. O placea pe mama si se invita cateodata csa mearga cu mine la ea. ( asta dupa ce a ramas singur). Cand se incalzea vremea, venea la curte la Gradistea si lucra pe perioada determinata. Era foarte activ. Dupa procese, mergeam pe jos prin Cismigiu. La un moment dat, dupa vreo 5 ani, am ramas acasa in concediu prenatal cu copilul. Nu l-am mai vazut. Plecase la Sinaia definitiv cu o doamna din Galati. M-am inteles extraordinar cu dumnealui. Imi amintesc ca intre altele avea o casa la Gradistea langa Bucuresti. Sotia ii murise si chiar isi dorea sa nu fie singur. Isi cauta o doamna cu care sa convietuiasca. Odata am fost cu sora si cu nepotul meu la dumnealui acasa la Sinaia. De cate ori ma gandesc la dl Corcodel, ma apuca nostalgia. Aura
RăspundețiȘtergere