Domnul Corcodel si W.A. Mozart

Am scris, in post-ul anterior, "apropo de trecut strada" si dupa aia am vorbit numai de Corcodel. Nu, nu am luat-o razna, legatura exista.

Dupa ce Romi a terminat cu liceul, tatal lui i-a luat permis de conducere. Si uite-asa, am facut printre primele mele drumuri cu o Dacie - de altfel bine intretinuta. Stateam in dreapta si fumam, simtindu-ma foarte, foarte liber.

Intr-o zi, domnul Corcodel i-a dat masina lui Romi ca sa mearga pana la Bucuresti cu niste treburi. Sigur ca m-am dus si eu. Inainte de plecare, am urcat in apartamentul familiei Corcodel. Am deschis radioul si am recunoscut ce se canta: simfonia Haffner a lui Mozart. Cand a auzit muzica respectiva, domnul Corcodel a strigat sa inchid naibii radioul. Eu i-am zis "stati asa, ca asta e simfonia Haffner!", la care dumnealui a replicat, artagos: "simfonia rahatner", asa ca a trebuit sa inchid.

Dupa aia am plecat cu Romi, ne-am dus pana la cineva sa luam un bagaj si, cand ne-am intors, domnul Corcodel ne-a iesit in fata, la o trecere de pietoni. Romi a franat, a oprit masina, iar domnul Corcodel a pus un genunchi jos si a inceput sa-si lege siretul de la pantof. Era o gluma, desigur, nu chiar extrem de buna in opinia mea, dar cei doi au ras cu multa pofta.