Primul Richi

A sosit vremea sa povestesc cate ceva si despre primul catel al Mariei, un bichon havanez pe nume Richi. L-am comandat la Bucuresti si ne-a sosit cu trenul. Era atat de mic si de pufos, incat parea neverosimil. Va puteti inchipui ce mult l-a indragit Maria.

Marea problema a fost ca distrugea cam mult. Pe la sase luni, deja imi facuse praf canapeaua din sufragerie, mai precis pernele. Nu am reusit sa-l dezvat de obiceiul de a racai cu ghearele pernele pentru a le sfaisa si a scoate dinauntru buretele, pe care apoi il facea mici farame. Veneam acasa si gaseam fragmente de burete peste tot. I-am dat batalie, am strigat la el, l-am pocnit cu pernele sfasiate, dar tot ce am obtinut a fost ca a inceput si el sa urle la mine. Iar ceva mai tarziu, cand veneam acasa, se ascundea sub masa, indiferent daca lucrase sau nu la perne. Acum imi pare foarte rau ca nu m-am priceput sa-l educ si ca am avut cu el o relatie proasta. Cel mai mult o iubea pe Liliana, care avea grija de el, il peria, il spala, ii vorbea. Apoi venea Maria, care nu-i acorda totusi suficienta atentie, ea fiind copil si avand mii de alte preocupari. Iar ultimul pe lista, cu voia dumneavoastra, Raul Baz, adica eu.

Liliana

Maria