Declarație de dragoste

În sfârșit, iată și o poză cu mine și Maria, alături de Simona. Cu Simona am fost coleg din clasa I și pot spune că ea reprezintă una dintre amintirile mele luminoase. Era prietenă nedespărțită cu Cristina și, în gimnaziu, noi trei eram mai tot timpul împreună. Plecam de la școală, mergeam prin cofetării, în parc, le conduceam pe fete acasă, râdeam și glumeam, ce mai, clipe de neuitat. Până la urmă, cum era de așteptat, m-am și îndrăgostit.

Scuturarea scrumului într-un loc neașteptat

Despre Petre Mongolu auzisem încă de când aveam 10-12 ani. Se zicea că într-o vară, el și alți vreo patru sinăieni (chiar nu mai știu cine erau, dar cred că unul dintre ei se numea Emil Nistor), au plecat la mare, undeva prin Mamaia, Eforie, prin stațiunile acelea pline de turiști străini. Pentru că da, în anii 70 litoralul românesc era înțesat de olandezi, nemți, englezi și alte specii de europeni. Și se ducea trupa de sinăieni în câte un hotel, mergeau la ușa unei camere, ciocăneau și, dacă nu răspundea nimeni, intrau cu ajutorul unui șperaclu și luau tot ce găseau: bani, bijuterii, ce li se arăta atunci. Dacă, însă, ușa se deschidea când băteau ei și ieșea cineva, intra în rol Petre Mongolu, căruia nu prea îi stătea multă lume în față.

Mici afaceri de spionaj

Dupa o vreme, m-am trezit ca vine Romi in vizita si, de fata cu mama, incepe sa-mi spuna cam asa: "Am auzit ca te-ai intalnit cu Petre Mongolu". "Da, am zis, m-am intalnit cu el la Montana". "Si ai baut un Martini la Cafe-Bar, cu Buric". "Asa-i, am facut si chestia asta". Nu mai intelegeam nimic. Astea erau chestii secrete, in niciun caz nu aveam chef sa stie mama cu cine ma intalnesc eu si mai ales unde ma duc si ce fac. In timp ce Romi vorbea, o auzeam pe mama cum comenta, cu surprindere in glas: "Cu Mongolu?!?!" "La Cafe-Bar cu Buric?!?!?!?!?"

Pana la urma am facut cumva si am curmat povestea asta. Cred ca am iesit afara ca sa nu mai aud. Romi a venit dupa mine si mi-a spus ca mama il rugase sa ii dea raportul despre ce fac eu prin oras. Iar el, pentru ca nu-i placea sa fie un turnator, dar nici nu putea s-o refuze, se hotarase sa impace si capra si varza, adica sa-i spuna ce fac, dar cu mine de fata. Din momentul ala, nu m-am mai simtit in siguranta. Si cred ca atunci s-a produs si prima fisura in convingerea mea ca toti oamenii sunt de incredere. Niciodata nu am mai reusit sa am o relatie total deschisa cu Romi. "Daca joaca dublu?" ma tot intrebam.

Domnul Corcodel si W.A. Mozart

Am scris, in post-ul anterior, "apropo de trecut strada" si dupa aia am vorbit numai de Corcodel. Nu, nu am luat-o razna, legatura exista.

Dupa ce Romi a terminat cu liceul, tatal lui i-a luat permis de conducere. Si uite-asa, am facut printre primele mele drumuri cu o Dacie - de altfel bine intretinuta. Stateam in dreapta si fumam, simtindu-ma foarte, foarte liber.

Un husen face soiu'

Apropo de trecut strada. Mi-am amintit, plecand de aici, de vechiul meu amic Corcodel. Da, Corcodel. Pe el il cheama Romulus Corcodel, pe tatal lui il cheama Corcodel Gigel. Cred ca aveam vreo 17-18 ani cand l-am cunoscut. Iesise din puscarie, unde statuse o vreme pentru ca plecase de acasa cu masina familiei, desi nu avea permis si nici varsta legala. Azi, pentru asa ceva, nu te-alegi decat cu vreo doua dupa ceafa. Dar el, din cate imi amintesc, facuse si un accident minor. Nu mai tin minte toate amanuntele, mi se pare ca inca nu implinise 18 ani cand iesise cu masina pe strazi, dar pana se terminase procesul si fusese condamnat, implinise 18 ani.