Zile bune și zile rele

Am observat că foarte mulți oameni trăiesc cu convingerea că lucrurile nu se petrec în legea lor, ci țin seama, într-un mod tainic, de persoana acelor oameni. Spre exemplu, i-am auzit pe unii - și nu puțini - expunând teoria că dacă îți merge rău multă vreme, exact atunci când nu mai poți să suporți și te gândești să termini cu toate, ei bine, exact atunci se întâmplă ceva care nu mai e rău ci îți da perspectiva binelui. Asta ar veni cam așa: o duci tot mai greu cu banii, problemele se înmulțesc, dar te descurci cu salariul de portar, apoi ești dat afară, iei ajutor de șomaj, când, hop, e dată afară și soția și uite-așa ajungi la limită și începi să te gândești să iei, vorba lui Manilas, „un tren în bot”. Dar tocmai atunci, ce să vezi, câștigi la loterie, ori îți lasă un unchi o moștenire, ori ești angajat din nou cu un salariu mult mai mare etc. Așa ceva este complet stupid, din foarte multe motive.

Samizdat

Am dat, în mod nesperat, peste câteva pagini din celebra publicație „L'ecole”, care apărea în anii 70 la Liceul Industrial, mai precis în clasa mea. Din colectivul de redacție, în afară de mine, mai făceau parte Gogol și Manilas. Iată cum arăta frontispiciul acestei reviste de tip samizdat:

Oala fermecata

O intamplare foarte interesanta s-a petrecut anul trecut, la sfarsitul lui martie. Pusesem pe foc o oala cu apa, pentru ciorba. Cand a inceput sa clocoteasca, m-am gandit sa o mut pe un alt ochi de aragaz, ca sa-i fac loc ibricului de cafea. Am luat o carpa, am apucat oala de urechi si, in acel moment, lucrurile au scapat de sub control. Pentru ca nu o apucasem bine de urechea dreapta, mi-am fript putin degetul, asa ca am lasat-o din nou pe aragaz. Nu stiu cum, in ce mod, ea a inceput sa alunece cumva spre mine, pana mi s-a sprijinit de burta. Pentru ca se misca, putina apa a iesit si mi-a oparit buricul. Durerea nu a fost cine stie ce, insa m-am speriat si m-am dat inapoi. Avand cale libera, oala a cazut pe pardoseala, iar apa a sarit pe piciorul meu drept.

Porcul babşez (nicio legatura cu soimul maltez)

Mi-am adus din nou aminte de asa-zisul targ de la Real, cel la care cartea de povesti a fost inconjurata de ceapa, salam si cascaval. Ali, verisoara Mariei, s-a oferit sa stea si ea acolo intre anumite ore, ca sa ma pot duce sa rezolv diverse treburi. Una din aceste treburi a fost taierea porcului. O, nu, nu l-am taiat eu, nici macar nu am asistat la operatiune. Aveam un porc intr-un sat pe nume Babşa. Cunosc acolo o familie interesanta, Bila, despre care o sa am de povestit. In acea zi de sambata, tot la Babşa se afla un fost coleg de clasa, Adrian Manea, zis Manilas. Un tip cu o viata extrem de agitata, despre care, poate, voi scrie candva o carte. 

Manilas la Babşa