Oala fermecata

O intamplare foarte interesanta s-a petrecut anul trecut, la sfarsitul lui martie. Pusesem pe foc o oala cu apa, pentru ciorba. Cand a inceput sa clocoteasca, m-am gandit sa o mut pe un alt ochi de aragaz, ca sa-i fac loc ibricului de cafea. Am luat o carpa, am apucat oala de urechi si, in acel moment, lucrurile au scapat de sub control. Pentru ca nu o apucasem bine de urechea dreapta, mi-am fript putin degetul, asa ca am lasat-o din nou pe aragaz. Nu stiu cum, in ce mod, ea a inceput sa alunece cumva spre mine, pana mi s-a sprijinit de burta. Pentru ca se misca, putina apa a iesit si mi-a oparit buricul. Durerea nu a fost cine stie ce, insa m-am speriat si m-am dat inapoi. Avand cale libera, oala a cazut pe pardoseala, iar apa a sarit pe piciorul meu drept.

De durere, am dat sa fug catre baie, dar m-am impiedicat sau am alunecat sau amandoua si m-am prabusit, strigand. Am cazut cu scaunul de care ma apucasem si unul dintre picioarele lui mi-a aranjat doua coaste. Am continuat sa strig, scoteam niste sunete sacadate, daca m-ar fi auzit cineva fara sa ma vada si-ar fi inchipuit ca am un orgasm. M-am ridicat, am luat o sticla de ulei si bolul cu sare si m-am dus la baie. Acolo mi-am uns piciorul si l-am umplut de sare. Asa stiam eu ca se face si, de multe ori, cand ma mai oparisem la mana, scapasem de dureri cu metoda uleiului si a sarii. Numai ca de data asta se pare ca nu am procedat bine, arsura era mult prea mare si in profunzime. Mi-a explicat cineva mai tarziu ca ar fi trebuit sa tin piciorul in apa rece, ca uleiul nu a facut decat sa inchida porii etc. Sper sa nu mai am vreodata prilejul de a verifica teoria asta.

Asa arata piciorul meu a doua zi dupa accident

Toata treaba a durat mai bine de o luna. M-am uns cu niste alifii, m-am stropit cu spray special, m-am pansat si m-am curatat zilnic. Dar la spital nu m-am dus. Cat stateam in pat, era OK, dar cand ma sculam dimineata era cumplit, aveam niste dureri incredibile. Intr-o zi, a trecut pe la mine Manilas, care se ducea acasa, la Busteni, dupa doua luni de lucrat in Recas, la vie, si se gandise sa-mi aduca un liliac alb, pe care sa-l plantez langa bloc. Mi-a vazut piciorul, nu a zis nimic, apoi a plecat. Abia cand m-am intalnit cu el din nou, prin septembrie, mi-a povestit ca fusese ingrozit, dar tacuse din gura ca sa nu ma sperie si pe mine.

Asa arata piciorul meu la circa doua saptamani dupa accident

Pana la urma, ranile s-au vindecat. Am ramas cu un fel de pete albe in zonele care fusesera cele mai arse. Am avut timp, in perioada aia, sa ma gandesc pe indelete, sa-mi rememorez fiecare clipa, sa refac in minte toate miscarile care au dus la caderea oalei de pe aragaz. Singura concluzie la care am putut sa ajung a fost ca nu pot gasi o explicatie. Era ca si cum oala aia se deplasase singura, sau impinsa de o forta care se manifesta tocmai atunci in locul acela si care nu avea nicio legatura cu mine. M-am gandit inclusiv ca era pedeapsa care mi se cuvenea pentru ca nu tinusem postul Pastelui - pur si simplu nu am gasit o alta explicatie cat de cat acceptabila.