Vreau să mori!

"Nu mi-a plăcut şi nu-mi place gramatica, de multe ori mă încurc când scriu, nu pun doi de i unde trebuie, nu despart, scriu dintr-o bucată. Dar, cu greşeli gramaticale, pot să scriu ceva de nota 10 pentru literatură" 

Asta declară Tudor Sişu într-un inteviu pentru ziarul Gândul. Tudor Sişu este un cântăreț hip-hop, care a cântat în trupa „La Familia”, împreună cu alt individ, care-și zice Puya. Ce cântă acești oameni? Iată:

Vreau să mori, mori, mori, mori
Si tot ce ai mai scump să zacă la gunoi
Am multă ură adunată în mine în ani de zile
Iertarea nu mai e o opțiune pentru mine
E treaba lui Iisus când plec în sus dacă vrea
Eu scuip judecătorul, anchetatorul, procuroarea
Si când mă-ntorc în străzi eu simt că mă susțin

N-aruncăm petale, aruncăm doar cu venin
Si când venim lovim ca un semi-automat
Nu mi-e frică să pun pe hârtie tot ce am în cap. 

Ce anume îi recomandă pe tinerii de genul Sişu ori Puya să dea interviuri într-un cotidian central? Răspunsul e simplu: faptul că mii de tineri de vârsta lor sunt atașați, chiar dependenți de muzica și versurile lor. De ce se întâmplă asta? Nu am idee. Părerea mea sinceră e că dacă o trupă ar veni pe scenă și în loc să producă muzică ar râgâi non-stop, s-ar găsi de îndată un public pentru asta. În plus, ar apărea teoreticieni ai râgâitului ca formă de exprimare artistică, iar ziarele ar trimite reporteri la fața locului, cu misiunea precisă de a îi intervieva pe „artiști”.

Ceea ce mă supără pe mine este că muzicianul Sişu nu doar că nu are habar de gramatică, nu numai că se mândrește cu asta, dar mai este și convins că poate scrie ceva care să rămână în literatură. OK, aștept să văd un text produs de Sişu, mai lung de zece rânduri, pe care să-l citească oamenii mulți ani de-aici înainte.