Șarpele secretos

"Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: "Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele câmpului; pe pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale!". Facerea, 3.14

Versetul acesta îmi dă de gândit de câte ori îl întâlnesc. Şarpele a fost pedepsit de Dumnezeu pentru că a ispitit-o pe Eva. Pedeapsa a fost clară: din momentul acela, el se târăşte pe burtă şi se îndoapă cu ţărână. Ori mie nu îmi e clar ceva: cum se deplasa şarpele înainte de a o ispiti pe Eva? Dacă mergea tot târâș, atunci pedeapsa nu valorează nimic, e ca şi cum i-ai spune unui triunghi: „începând de azi, o să ai trei laturi”. Aşa că ne putem gândi că până atunci şarpele mergea altfel, poate avea labe şi mergea ca Richi2, poate era biped, poate era chiar un om, unul atrăgător, căruia Eva nu a putut să-i reziste.

Cât despre ţărână, aici e un sens ascuns. Şerpii cu siguranţă nu mănâncă ţărână. Poate că e o metaforă, poate prin „ţărână” se înţelege un anume rod al pământului. Dar, ca şi în cazul târâtului pe burtă, se pune întrebarea: ce mânca şarpele înainte de ispitire? 

Într-o zi, acum vreo 3-4 ani, am încercat să aflu răspunsurile de la un şarpe cu care am avut plăcerea să mă întâlnesc la Timişoara. Dar el, mizerabilul, nu a vrut să-mi spună nimic. Doar se târa pe burtă (a mea, desigur).