Salam la maxim

Discutând, acum câteva zile, cu un amic, mi-a spus că el își ghidează viața pe următorul principiu fundamental: „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. Părerea lui este că dacă toată lumea ar aplica acest principiu, nu ar mai exista probleme, eventual Raiul ar coborî pe Pământ. Sigur că nu există un principiu la care să adere toată lumea, deci ideea amicului meu este o utopie. Principiul, însă, în opinia mea, este demn de pus în aplicare, în sensul că într-adevăr, dacă ar funcționa pe scară largă, am fi cu toții mai mulțumiți.
Pe de altă parte, se poate trăi foarte bine și dacă ești calat pe principiul răsturnat „ce nu-ți place ție, fă-i celuilalt”. De altfel, în viața de zi cu zi mai tot ce ni se întâmplă intră în categoria „lucruri pe care ni le fac alții, deși lor nu le-ar conveni să pățească la fel ca noi”. De exemplu, un judecător care condamnă pe cineva la pușcărie, cu siguranță nu ar vrea ca alt judecător să-l condamne pe el. Un medic care amputează un picior, mai mult că sigur nu ar vrea ca altcineva să-i amputeze lui piciorul. Sigur, în astfel de situații, se va argumenta că doctorul îi face pacientului un bine, iar judecătorul face un bine societății. Poate că este așa, poate că nu. De multe ori, oamenii au fost condamnați pe baza unor legi care sunt clar nedrepte: spre exemplu legea lui Ceaușescu prin care ți se interzicea să tai vițelul din bătătură. Astăzi nimeni nu mai este condamnat pentru așa ceva. Putem presupune că multe dintre legile care acum sunt în vigoare, peste un timp mai lung sau mai scurt vor fi abrogate și înlocuite cu altele mai bune. Așadar, faptul că sentințele date de judecători sunt în folosul societății este discutabil. La fel în cazul chirurgului. Decizia de amputare îi aparține, lui personal i se pare corectă, însă, în afară de unele cazuri disperate, nu se poate ști care ar fi fost evoluția pacientului în caz că i s-ar fi administrat un tratament cu anumite medicamente. Sau, desigur, nu se știe dacă nu ar fi intervenit Dumnezeu, care uneori mai face, după reguli de nimeni înțelese, minuni.
Imaginează-ți că ești un individ care le face tuturor celor din jur numai necazuri în mod voit. În același timp, având bani, plătești o trupă de bătăuși care te însoțesc permanent, în așa fel încât nimeni din cei care au fost prejudiciați în vreun fel să nu poată să te ia prin surprindere și să-ți tragă un glonț în frunte sau măcar o bâtă pe spinare. Știi precis că dacă nu încalci flagrant legile țării, poți să faci aproape orice ai chef, fără să trebuiască să ții seama de vreo altă persoană. Dacă vrei să le faci celorlalți exact ce nu le place, ai nenumărate posibilități: poți parca mașina pe locul rezervat altuia, poți pune Salam la maxim de seara până dimineața știind că vecinii nu suportă manelele, poți speria oamenii apărându-le brusc în față costumat în Ion Iliescu, etc. Și multe altele, mai mari și mai urâte decât astea. Când prinzi pe cineva la înghesuială poți să-i iei banii și să-i arunci actele în canal, poți determina pe aproape oricine, prin șantaj, să îți facă anumite servicii, etc, etc. Ideea e că vei trăi bine-merci îmbogățindu-te pe spinarea celorlalți, pur și simplu făcându-le ceea ce nu ți-ar plăcea să-ți facă ție cineva. Există oameni care trăiesc în acest mod și sunt foarte mulțumiți de ceea ce fac, pur și simplu pentru că nu-i interesează în niciun fel părerile, sentimentele și, în general, viețile celorlalți oameni.
Dar nu numai în astfel de situațîi excepționale se manifestă principiul „ce nu-ți place ție, fă-i celuilalt”. Cei mai mulți oameni îl aplică zi de zi, cu o nonșalanță desăvârșită. Țăranii care vând fructe în piață și te înșală cu câteva zeci de grame, cei care își înjură semenii, cei care întârzie la întâlniri, absolut fiecare persoană care îi provoacă altcuiva, cu voie sau fără voie, o neplăcere mică sau mare, aplică, de fapt principiul răsturnat. Așa stând lucrurile, pot fi de acord că dacă toată lumea ar renunta la acest principiu răsturnat și l-ar înlocui cu cel pe care-l aplică amicul meu - „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”, lumea ar deveni mai bună.
Există și o observație, totuși, una mică de tot. Sunt pe lume oameni cărora le plac anumite lucruri dintre cele care nu ne plac nouă. Spre exemplu, mie nu-mi place să primesc de ziua mea sticle de șampanie. Asta înseamnă că nu trebuie să mă duc la ziua nimănui cu șampanie în punga cu cadouri? Ar fi total absurd! Imaginați-vă că aș fi întrebat de sărbătorit: „dar de ce nu mi-ai adus și o sticlă de șampanie?”, iar eu i-aș răspunde „pentru că mie nu-mi place să primesc șampanie și aplic principiul ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. Nu ar suna lucrul asta foarte, dar foarte ciudat?
Ar mai trebui pusă și întrebarea următoare: dacă îmi place un lucru, trebuie - sau măcar e bine - să le fac celorlalți lucrul acela? E OK să ne trăim viața după principiul „ce-ți place ție fă și altora”? Evident, nu. Un iubitor de manele care locuiește lângă un om care urăște manelele, îl va determina pe cel de-al doilea să-și ia lumea-n cap în situația în care va fi obligat să-l asculte zilnic pe Vali Vijelie.