sâmbătă, 25 iunie 2011

Filme pentru homosexuali și lesbiene

Dacă te uiți în dicționar după substantivul „scab”, găsești 10 înțelesuri:
    1. crustă
    2. scabie
    3. spărgător de grevă
    4. rugină
    5. favus
    6. râie
    7. ticălos
    8. pungaş
    9. netrebnic
    10. escroc
    Care dintre ele o fi adecvat pentru mizeria intitulată „Scab”? E vorba de un film lansat în Chicago, la  „Festivalul de film pentru homosexuali și lesbiene”.
    Din când în când, recunosc că-mi vine și mie să bag cuțitul în câte o jigodie mizerabilă, în special când sunt în trafic. Îmi vine și îmi trece. Nu m-am gândit niciodată serios să fac un film despre treaba asta, nici măcar să scriu o povestire. Băieții din „Scab”, însă, trec la fapte. Adică e un film despre unii care se găuresc cu cuțitele prin WC-uri publice, lângă pișoare, nu înainte de a se dezbrăca în chiloți (și, probabil, a face sex). OK, să fie acolo, la ei. Oricum sunt o grămadă de filme care nu li se adresează homosexualilor și în care unii se găuresc cu cuțitele. Există oameni care se uită la ele, dar nu cred că procentul celor care vor să comită crime în urma vizionării este însemnat. Când vine, însă, vorba de homosexuali, lucrurile se schimbă. Filmul este prezentat la un festival pentru homosexuali: teoretic, va fi văzut doar de homosexuali și de câțiva heterosexuali care n-au ce face. Numai că o grămadă de reclame, poze, cronici, inclusiv trailerul oficial, apar peste tot pe internet. Oricine poate afla de acest film și poate deveni interesat de scenele cu spermă și sânge din WC-uri, exact ca în cazul filmelor pentru toată lumea (adică nu doar pentru homosexuali). Problema este că există riscul ca tinerii spectatori să fie atrași nu atât de crime, cât de homosexualitate. Pentru ei, a avea o experiență homosexuală poate fi la fel de interesant și atractiv ca injectarea experimentală a unei doze de heroină.
    Ce nu înțeleg: de ce nu există nicio formă LEGALĂ de protecție a copiilor împotriva acestor lucruri. Homosexualii au dreptul LEGAL să mărșăluiască prin orașe îmbrăcăți ca femeile și cu pene în fund. Eu, însă, ca să-mi protejez copilul, nu am nicio formă LEGALĂ. Eu trebuie să fiu atent, să nu mă aflu prin preajmă când trece caravana Gay Fest, să inventez repede ceva ca să-i abat copilului atenția când trecem pe lângă un cinematograf unde rulează mizerii precum „Scab”. Altfel spus, ei se pot manifesta liber prin lege, dar pe copilul meu nu-l apără nicio lege.
    Știu foarte bine argumentele lor: „noi suntem o altă fațetă a normalității; așa cum pe stradă pot mărșălui nevăzătorii, pot mărșălui și homosexualii; așa cum nu există lege care să te apere împotriva nevăzătorilor, nu are de ce să existe nici în cazul nostru".
    Și totuși...Dacă un copil de 12 ani vede marșul nevăzătorilor, nu are cum să-i vină în cap ideea de a deveni și el nevăzător. Însă când vede niște indivizi cu ciorapi de damă și cu sutien, țuguindu-și buzele lasciv, mergând în care alegorice păzite de oamenii legii, se poate gândi să încerce și el așa ceva. Și dacă îi vine ideea asta, s-a dus de râpă tot efortul meu de a-i da o orientare sănătoasă - în sensul pe care îl atribui eu termenului „sănătos”. Sunt heterosexual și îmi educ copilul în ideea că o să se căsătorească cu cineva de sex opus și o să aibă copii pe căi naturale. Sper că măcar acest drept mi-a rămas: dreptul de a da o accepțiune termenului „sănătos” și a îmi forma copilul în spiritul ei. De ce nu mă pot apăra prin lege de agresiunea homosexualilor, care, în ultimă instanță, încearcă să-mi atragă copilul către ceea ce ei numesc „o altă fațetă a normalității”? Și, la urma urmei, de ce să accept eu teoria asta? Nu cumva o să trebuiască, peste o vreme, să accept și spulberarea „ideilor preconcepute” despre zoofilie, admițând că zoofilii sunt și ei o fațetă a normalității, așa încât își pot exprima această normalitate prin marșuri? Deja în anumite țări europene, diverse grupări militează pentru legalizarea incestului liber consimțit. Toate vechile principii și norme morale sunt analizate, rând pe rând și decretate depășite, după care sunt desființate. Nu este aici vorba despre falimentul moralei?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!