Nu stiu cine m-a pus sa ma duc ieri la Selgros. N-am mai fost pe-acolo de multe luni, de obicei umplu cosul pe la Real, Metro sau Auchan. Ei bine, cu toate ca stiu clar ca preturile sunt tot alea, ca oferta e aceeasi, m-am dus la Selgros. Nu aveam de luat mare lucru, as fi putut foarte bine sa ma duc si la magazinul din colt, dar deh, mai frumos e la supermarket, ca au aer conditionat.
Am transferat in cos cateva chestii, am platit si m-am indreptat catre usa. In timp ce ma apropiam de checker (ala cu stampila, care ti se uita in pungi si compara ce ai acolo cu ce scrie pe factura), i-am vazut: doi batrani prabusiti, probabil sot si sotie, cu priviri obosite si speriate, stand langa un carut pe care-l umplusera cu pachete mari de SENI. Stiti ce-i SENI? Nu stiti. Eu stiu de anul trecut, de prin septembrie, cand am inceput sa cumpar pentru mama. SENI sunt scutece absorbante pentru batrani....
Nu pot sa descriu oroarea care m-a cuprins. Batranii aia stateau acolo, in fata tuturor, etalandu-si, practic, neputinta, starea mizerabila de decrepitudine. Si mi-am spus, ca de fiecare data cand vad astfel de lucruri: "nu, eu nu o sa accept asa ceva". Apoi, tot ca de fiecare data, m-am gandit ca nu sunt singurul care a zis, de-a lungul istoriei, "nu, eu nu" si cu toate astea cei mai multi batrani s-au agatat si continua sa se agate de fiecare secunda de viata, indiferent de starea in care se afla. M-am suit in masina si am plecat, fredonand "The final countdown"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu