Unul dintre cititorii blogului imi spune, pe Facebook, ca n-ar fi trebuit sa raman la taranisti. Dar ce-ar fi trebuit sa fac? Sa ma mut la alt partid? Pentru ce sa fi facut asa ceva? Ca sa ma lipesc de diverse pozitii prin administratie? Ca sa fac afaceri cu banii statului? Sau pentru ce altceva?
Un partid este, in opinia mea, purtatorul unei doctrine. Daca te inscrii in acel partid, o faci pentru ca te-a atras doctrina. Iar doctrina nu poti sa ti-o schimbi, poti doar sa fii dezamagit de modul in care este interpretata. Si atunci poti sa te retragi in umbra, poti chiar sa iesi din partid. Dar atentie, nu ca sa te inscrii in altul. Pentru mine, modul in care politicienii alearga disperati de la un partid la altul, este dezgustator. Este limpede ca ei nu cauta doctrina, ci avantajul personal. Daca m-as muta prin partide ca sa am acces la banii publici, mi-ar fi scarba de mine insumi. Am tot dispretul pentru unul ca Remus Opris, care, dupa ce a fost secretar general al guvernului taranist in vremea lui Constantinescu, acum e vicepresedinte la PDL sector 1; la fel pentru Dudu Ionescu, fost ministru taranist al apararii, acum deputat sau senator PDL - dupa un stagiu bunicel in PUR. Si exemplele pot continua.
Asa ca eu am ales sa nu mai fac politica. M-am retras si nu mai am nevoie. Mi-e o sila desavarsita de toti politicienii si de toate partidele. Niciodata nu o sa existe un partid care sa-si respecte principiile si doctrina, care sa promoveze valorile si nu slugarnicia, care sa lucreze corect cand e la putere si nu sa isi imbogateasca din bani publici clientela, etc. Prin urmare, m-am retras. Nu am scris o demisie pentru ca mi-a fost prea sila sa ma duc la sediu si sa vad din nou mutrele alea pe care nu le mai puteam deja suporta. M-am gandit ca o sa ma dea afara: nu au facut-o. Oricum, putin imi pasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu