Civilizatia ambalajelor

In 1990, impreuna cu doi amici, am facut o iesire in Elvetia. Da, direct acolo ne-am dus. Aveam (si poate ca mai am) un unchi la Lausanne. Dan Baz e numele lui. Ne-a primit pe toti trei, ne-a culcat pe fiecare pe cate undeva, ce mai, un om de toata isprava. Cand m-a luat prima data in masina si m-a dus sa vad orasul, singurele locuri unde ne-am oprit au fost niste magazine de genul Dedeman, de unde puteai sa-ti cumperi tot felul de chestii pentru casa: dale, broaste, plinte, tevi, coturi, robineti, caramizi, chit, prize, becuri, cuie, pile etc etc. Pe mine ma lasau rece, eram turbat sa merg la magazinele alea despre care stiam eu - pline cu video-casetofoane, discuri cu Deep Purple, reviste muzicale si alte lucruri la care visasem intreaga adolescenta. "Macar acum, la 30 de ani sa vad si eu asa ceva" imi spuneam. Numai ca Dan Baz, un inginer foarte iscusit, nu era interesat decat de materialele lui de constructie.

Numai pipi, doamnă

În primul meu an de facultate, am stat în gazdă în diverse locuri, toate în apropierea centrului. Totdeauna era vorba de una sau mai multe babe din alea care arătau ca în anii 40, sulemenite şi cu zâmbete largi, de profesoare de pian. Aveau căsoaie cu parter şi etaj, unde, prin camere cu mobile străvechi şi tablouri, locuiau doar păianjeni şi umbre ale unor amintiri. Dar undeva, pe la mansardă, mai era câte-o cămăruţă, care odinioară servise drept refugiu pentru lucrurile nefolositoare şi care acum era numai bună de închiriat către un student din provincie.

Brevetul

Am gasit o metoda de a imi pierde viata incercand sa le fac un mare bine romanilor. Simplu si genial: voi solicita brevet de inventie pentru un mic aparat, asemanator cu un uscator de par - dar nu forma conteaza - si care iti poate spune pe loc, doar analizand o bucatica minuscula, care este compozitia unui salam, a unui carnat, a unui polonez etc. Nu e greu de realizat, dar sigur ca nimeni nu are interes ca el sa existe.

De indata ce voi solicita brevetul, el va fi bine dosit, cei in cauza (producatorii) vor fi informati, rachetii vor veni dupa mine si in maximum o saptamana voi fi ingropat cu popa si cai mascati. Numai ca eu, inainte de a solicita brevetul voi instiinta toata presa, diverse asociatii, organisme etc. N-are-a face, tot mort o sa fiu si inventia mea tot nu o sa ajunga in magazine. Dar o sa devin un al doilea Nikola Tesla, despre care se zice ca ar fi romanul Nicolae Teslaru.

Salam la maxim

Discutând, acum câteva zile, cu un amic, mi-a spus că el își ghidează viața pe următorul principiu fundamental: „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. Părerea lui este că dacă toată lumea ar aplica acest principiu, nu ar mai exista probleme, eventual Raiul ar coborî pe Pământ. Sigur că nu există un principiu la care să adere toată lumea, deci ideea amicului meu este o utopie. Principiul, însă, în opinia mea, este demn de pus în aplicare, în sensul că într-adevăr, dacă ar funcționa pe scară largă, am fi cu toții mai mulțumiți.