PUDELUL RECUNOSCĂTOR
Intr-o
zi, un doctor bun la suflet (care citise cărţile cuvenite), a găsit un pudel
vagabond, beteag de un picior şi, întristat din această pricină, l-a dus la el
acasă şi după ce i-a pus osul la loc şi i-a bandajat mădularul, l-a lăsat iar
liber pe micul proscris şi nu s-a mai gândit deloc la această întâmplare. Dar nu mică i-a fost mirarea când, peste câteva
zile, într-o dimineaţă, deschizând uşa, l-a găsit pe pudelul recunoscător aşteptând
răbdător în faţa casei, însoţit de un alt câine pribeag, accidentat la un
picior. Milostivul doctor s-a îngrijit pe dată de nefericitul animal şi nu a
uitat să aducă prinos Domnului, care în bunătatea-i de necuprins şi cu mila-i
nemărginită, îşi arătase voia de a folosi o unealtă atât de umilă cum era
bietul pudel proscris, pentru a insufla etc, etc.
