Viziunea din elicopter

Discutam deunazi cu cineva care se mira ca sunt atat de multi oameni gata sa accepte ca fiind OK ceea ce se intampla in tara - e vorba de felul in care USL a luat puterea, de modul in care trece peste Constitutie etc. Explicatia mea a fost simpla: acesti oameni nu au "viziunea din elicopter", s-au oprit la niste fapte punctuale, peste care nu pot trece orice-ar fi. Au un tap ispasitor creat de presa si politrucii din partide, totul e simplu. Dar apoi, dupa un timp, m-am intrebat ce as fi facut eu daca as fi fost unul dintre bugetari si mi s-ar fi taiat din salariu. Oare as mai avea acum viziune holistica, sau as scrasni din dinti si as zice ca Basescu e de vina si trebuie sa moara in chinuri? Poate ca in situatia aia as fi fost si eu orbit, ca atatia romani gata sa lase pe planul al doilea chestiuni abstracte precum independenta justitiei. N-am de unde sa stiu. Cu toate ca inclin sa zic "eu as fi inteles cum stau lucrurile, m-as fi ridicat peste propaganda de la televiziuni etc", recunosc cinstit ca nu stiu daca lucrurile ar fi stat chiar asa. Prin urmare, nu ma reped sa-i condamn pe cei care se bucura acum de rasturnarea de la Bucuresti. Ma pregatesc, insa, de o decizie majora: o sa renunt complet la orice preocupare mentala care poate avea o legatura cu politica. Pur si simplu voi inchide toate canalele catre aceasta lume mizerabila, in care colcaie varanii intunecati si prietenii lor, nu voi mai citi presa, nu voi mai purta cu nimeni discutii pe teme de guvern, parlament etc. In fond, toate au si un final. Asadar, o sa ma mai consum putin pana la referendum (orice oprire necesita un timp) si apoi, indiferent de rezultat, o sa ma retrag.