Nevăstuica vitează
Cu prilejul unei vînători de iepuri la picior, pe cînd treceam peste o arătură mare, unde iarna se aţin bucuros iepurii, văd de departe proţăpit în vîrful unei sălcii un uliu şorecar. Nu aveam nicio intenţie duşmănoasă faţă de această pasăre, pe care o socotesc
dintre cele folositoare, cu toate că uneori poate se mai spurcă şi ea cu cîte un şoldan. Nici şorecarul nu se prea
sinchisea de apropierea mea. Mi se părea că toată atenţia îi era îndreptată spre ceva de la rădăcina salciei. Am putut vedea scena care a urmat, de la o distanţă destul de mică, pentru a-i putea reţine toate fazele.