joi, 28 iunie 2012

Mici intamplari cu animale (48)

Nevăstuica vitează
Cu prilejul unei vînători de iepuri la picior, pe cînd treceam peste o arătură mare, unde iarna se aţin bucuros iepurii, văd de departe proţăpit în vîrful unei sălcii un uliu şorecar. Nu aveam nicio intenţie duşmănoasă faţă de această pasăre, pe care o socotesc dintre cele folositoare, cu toate că uneori poate se mai spurcă şi ea cu cîte un şoldan. Nici şorecarul nu se prea sinchisea de apropierea mea. Mi se părea că toată atenţia îi era îndreptată spre ceva de la rădăcina salciei. Am putut vedea scena care a urmat, de la o distanţă destul de mică, pentru a-i putea reţine toate fazele.

Deodată şorecarul se lăsă la pămînt, cu o iuţeală pe care n-ai putea-o bănui la această pasăre greoaie. Se ridică îndată, ţinînd în gheare un animal şi dădu să zboare, îndepărtîndu-se de mine. Animalul prins se zbătea şi, după zborul smucit şi ne­regulat al şorecarului, văzui că acesta nu-i în toate apele lui. Apoi lăsă din gheare prada şi trecu înainte. Mi-am însemnat locul unde a căzut victima, am mers acolo şi am găsit o ne­văstuică (Mustela nivalis). Deşi beată de cap după aventura prin care a trecut, era încă atît de vioaie, încît m-am ferit sa pun mîna pe ea, aducîndu-mi aminte de agerimea colţilor acestor răpitori, pe cît de mici pe atît de primejdioşi. O clipă m-am gîndit să-i trag una cu băţul, ca să scap multe vieţi de potîrniche, fazan şi prepeliţă. Apoi mi-a fost milă şi mă gîn­deam că vietatea aceasta, trecută prin asemenea primejdie mare şi scăpată prin vitejia ei, e vrednică să se mai bucure de viaţă. Fiindcă mi se părea în afară de orice îndoială că şorecarul nu-şi lepădase prada de bunăvoie sau din greşeală, pentru că ne­văstuica nici în ghearele morţii nu se dă bătută şi, vitează şi dîrză ca tot neamul ei, a muşcat picioarele păsării pînă ce aceasta n-a avut altă scăpare decît să-i dea drumul.
Am lăsat deci nevăstuica între brazde, abia putînd să se tîrască. Nu puteam să ştiu ce rană a primit în luptă şi dacă mai scapă cu viaţă. La întoarcere am căutat iarăşi locul. Ne­văstuica nu mai era acolo. Se va fi tras în culcuşul ei subteran sau a fost pradă uşoară altui răpitor? Nu-mi vine să cred că s-a întors şorecarul, după ceea ce a păţit
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!