Şi iată o altă întîmplare cu jder şi cu cocoş de munte, petrecută pe terenul de vînătoare de la Lăpuşna — Gurghiu.
Pe acel teren se află o poiană mare, Poiana Meşter. De aici si pînă în locurile unde se tin cocoşii de munte este distantă de kilometri. In iarna
anului 1931, paznicii au găsit în mijlocul poienii
acoperite cu zăpadă proaspătă un cocoş de munte mort. Urmele arătau că de la cocoş s-a îndepărtat un jder: ucigaşul. Paznicii au căutat în zadar pe jos urmele cocoşului, ca şi cele ale jderului. Nicio
urmă de
cocoş,
nicio urmă de
jder. Curioşi,
ei şi-au
lărgit
căutarea
după
urma de jder venită, făcînd în jur cercuri pînă la o distanţă de vreun kilometru: nici o
urmă de
jder apropiindu-se de poiană.
Ce s-a întîmplat
aici? Un singur răspuns
este cu putinţă şi, după judecata acelor ţărani paznici de vînătoare, care citesc fără greş în
cartea mare a naturii, jderul a atacat cocoşul în vreun brad, departe de Poiana Meşter. Se vede că nu
i-a putut aplica clasica muşcătură în ceafă şi cocoşul a putut să zboare, cu jderul încleştat de el, pînă deasupra poienii, unde, învins
de duşman
sau slăbit de
rănile căpătate, a căzut. Iată un jder aviator! Oare cine
era mai speriat, cocoşul de
munte cu moartea în spate sau jderul văzîndu-se purtat prin văzduhuri? Scurta a tras-o tot bietul cocoş. Pesemne însă că aterizarea a fost cam
bruscă; i-a
trecut jderului pofta de mîncare,
şi a
plecat lăsînd
cocoşul întreg.
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu