REGINA HOTEL
Bătaia şi darea afară din
serviciu, fără plată, au devenit nişte lucruri atât de banale pentru lumea
muncitoare, încât le trecem de multe ori cu vederea ca peste un fapt normal.
Ceea ce s-a petrecut însă în acel local în ziua de 15/28 crt, şi al cărui
martor ocular am fost, a trecut peste putinţa unei răbdări omeneşti.
Fără vreo anunţare
prealabilă, canalia-patron a acestui hotel şi restaurant, M. Schwartz, concediază
pe chelnerul Apostolescu Vasile în ajunul sus-citatei date, spunându-i să vie a
doua zi să-şi ia plata. Victima nu protestează, ci a doua zi se prezintă şi se
vede sub nas cu un cont în care constată:
Din două luni de serviciu a 30 lei, total 60 lei, luat 24, minus, şi are să mai ia 13 lei. Restul de 23 de lei — lipsa argintăriei din inventar, spărturi etc. Nenorocitul explică patronului că micile spărturi se cuprind în suma de mai sus, de 24 de lei, iar cât priveşte argintăria din inventar, nici nu i-a dat-o în primire, nici nu a revizuit-o acum, la plecare; prin urmare, de unde reţinerea sumei de 23 lei? Dar domnul nu voieşte să ştie de lucrul acesta şi spune că aceasta e suma din care, colac peste pupăză, mai rupe 3 lei din motive explicabile sieşi. La răspunsul ce chelnerul îl dădu, că nu pleacă până ce nu i se va achita adevărata sumă, bestia se repezi asupra nevinovatului om şi, în faţa noastră, care nu ne aşteptam la atâta josnicie de caracter şi împietriţi de groază, îl scaldă într-o adevărată baie de palme, limpezindu-l apoi în pumni.
Fusei atât de uluit de
iuţeala faptului, încât nu venii la realitate decât atunci când mizerabilul mă
zgudui de mână, somându-mă să-l dau afară, drept care răspuns, mă retrăsei la o
parte, revoltat.
Vrednică de plâns în halul în
care era, victima nu contenea a-şi cere dreptul, întrebându-ne pe noi dacă nu
are dreptate, căci tânăr şi destul de naiv, nu făcuse practica vieţii şi nu
avea la spate, ca alţii, un voluminos dosar de asemenea fapte, crezând că el
este primul.
„Ce crezi”, zise hoţomanul,
„vrei să-ţi plătesc cu zorul? Nu vreau să-ţi dau banii şi gata; aşa fac la
toţi, pentru ce să vă dau leafă? Dacă nu-ţi place, reclamă!”
„Da, voi reclama”, zise
nefericitul.
Dar cui să reclame? Acelora
care frecventează localul său şi le deschide sticlele de şampanie? Încunoştinţez
pe tovarăşii chelneri, atât din Constanţa, cât şi din alte părţi, că dacă nu
vor să cadă în ghearele acestui mizerabil şi brută cu chip de om, să se
ferească de a călca în acest local infernal.
Cele de mai sus
le scriu şi subscriu fără teamă, chiar fiind în serviciu în acest local,
garantând de exactitatea celor spuse chiar când cineva i-ar arunca în nas
această foaie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu