Ce este un blog

Cu cateva zile in urma, am avut urmatorul dialog pe Yahoo! Messenger, zis mai pe scurt mess:

amic: ti-am citit blogul recent

amic: mai exact azi noapte

amic: este lamentabil ce se petrece acolo

     eu: ce se petrece?

amic: fotografii cu ciinele, cu sezonguri, retete de prajituri, ceaiuri din plante, Caragiale mina in mina cu Buzzati, "cum sa ne spalam pe dinti", "cum sa ne stergem la cur", "intimplari cu Alexandra", etc

amic: praştie    
     eu: pai asta-s eu

     eu: ma expun fara cosmetica

amic: am ramas literalmente buşbe in fata acestei aparitii casnice

amic: parca e blogul uneia care si-a pus parul pe bigudiuri si-a intrat pe net un pic sa transmita ultimele idei din Cosmopolitan

     eu: sa inteleg ca ar merge si niste porn?

amic: este exact ceea ce lipsea din aceasta combinatie

amic: si cred c-ar trebui sa bagi

amic: pentru ca daca intra duhul lui Tristan Tzara pe blog

amic: sa aiba material de-un poem

Sincer sa fiu, parerea amicului ma intereseaza, intrucat el nu este un fistecine, ci un tip care a facut filosofia, care scrie carti si care, la randul lui, tine un blog pe care poti citi lucruri demne de dezbatut.

Asadar am reflectat la ceea ce mi-a spus el. M-am intrebat cam ce ar trebui sa fie un blog si am ajuns la o concluzie cat se poate de simpla: atata vreme cat omul scrie pentru ca simte nevoia sa se elibereze, blogul lui trebuie sa fie un jurnal. Ori, intr-un jurnal, el nu consemneaza numai idei geniale, ci gandurile care il strabat, in ordinea in care il strabat, precum si intamplari prin care trece - unele absolut banale, dar care lui ii spun ceva, il misca in vreun fel. 

Amicul meu nu scrie pe blogul lui ca sa se elibereze, ci pentru ca ii place sa intre in polemici. In postarile lui vezi mereu critici la adresa politicienilor, jurnalistilor, a romanilor, a americanilor, a istoriei, a lui Dumnezeu, a filosofilor, a poetilor etc. Melanjul de acolo e cel putin la fel de variat precum cel pe care el mi-l imputa mie. Diferenta e ca notele lui au subiecte despre care nu citesc, in general, frizerii sau brancardierii. Am putea spune ca el scrie pentru un anume gen de oameni. Ori, in blogul meu, eu nu scriu pentru nimeni in mod special. Nu scriu pentru intelectuali, ori pentru precupeti. Eu ma eliberez. Daca prind o imagine cu catelul langa un fluture speriat, o urc pe blog. Daca Maria spune o chestie care ma amuza, ori ma uimeste, o urc imediat pe blog. Daca citesc o poveste care ma atinge, o postez si pe ea. Daca ma imbat si am viziuni apocaliptice, le descriu atunci cand imi revin. Daca ma napadeste uratul, scriu despre el. Si uite-asa, blogul meu se umple de chestii felurite, unele fiind pe placul intelectualilor, altele pe placul croitorilor. 

Sincer, nu am nicio tragere de inima sa scriu dedicat. Nu vreau sa fiu constrans pana si aici sa am grija cine si cum interpreteaza. Nu ma mai intereseaza, pur si simplu scriu pentru ca simt nevoia asta. Daca iese rau, penibil sau ridicol, voi spune, precum regretatul meu prieten Tibi B: "asta-s eu si altul mama nu mai face".