Floarea-soarelui
Denumire știinţifică: Helianthus annus.
Denumiri populare: răsărită, sora soarelui.
Prezentare. Floarea-soarelui este o plantă erbacee, anuală, aparţinând familiei compozitelor. Este originară din America de Nord, fiind introdusă în Europa în secolul al XVI-lea. Între timp a devenit una dintre cele mai cunoscute plante oleaginoase. Tulpina de floarea-soarelui este cilindrică, uşor muchiată, păroasă, umplută cu o măduvă buretoasă. Frunzele sunt mari, alterne, oval-cordate, păroase. Inflorescenţa este un capitul cu un diametru de circa 25 cm, florile fiind galbene. Uleiul de floarea-soarelui, extras din seminţele care conţin între 28 şi 48% substanţe grase, este un produs cu valoare medicinală neîndoielnică, fiind încă puţin cercetat din acest punct de vedere. Specialiştii naturişti sunt de părere că nu numai uleiul de seminţe de floarea-soarelui ar avea proprietăţi tămăduitoare, ci şi alte părţi ale acestei plante. Este vorba despre frunzele şi tulpinile fragede, pe cale de a înflori, precum şi despre petalele mari, galbene, de pe marginea capitulului.
Substanţe active importante: petalele de flori conţin glucozidă, răşină, betaină, acizi, cvercetină; seminţele de floarea-soarelui au în compoziţia lor lecitină, protide, glucide, gliceride, carotenoide, fitosteroli, vitamina E, fiind foarte hrănitoare.
Întrebuinţări. Petalele de floarea-soarelui sunt preparate sub formă de tinctură, utilizată în combaterea febrei, a frigurilor şi a bolilor de splină. Cercetări mai noi arată că aceste flori au efecte în tratarea afecţiunilor căilor respiratorii. Efecte medicinale asemănătoare au, însă, şi preparatele din frunze şi tulpini tinere. În ceea ce priveşte uleiul de floarea-soarelui, sunt cunoscute de multă vreme efectele benefice ale acestuia în arterioscleroze, în hipertensiune, în tratarea vezicii biliare leneşe, în stări febrile, în afecţiuni pulmonare. De asemenea, uleiul de floarea-soarelui contribuie la buna funcţionare a tractului gastro-intestinal, fiind un bandaj şi un stimulator. Uleiul de floarea-soarelui se foloseşte şi extern, în tratarea locală a reumatismelor, a arsurilor, dermitelor, eczemelor. Desigur, trebuie să menţionăm aici şi curele de ulei, numai că efectele acestora au fost puse, nu de puţine ori, la îndoială. La sat, uleiul de floarea-soarelui, uşor încălzit, se toarnă în ureche pentru calmarea durerilor acute ale acesteia. Extractele de floarea-soarelui se folosesc şi în industria farmaceutică, cel mai căutat compus fiind lecitina. Seminţele de floarea-soarelui sunt recomandate şi pentru combaterea sterilităţii, mai ales la femei, dar se pare că au efecte şi în cazul bărbaţilor.
Denumire știinţifică: Helianthus annus.
Denumiri populare: răsărită, sora soarelui.
Prezentare. Floarea-soarelui este o plantă erbacee, anuală, aparţinând familiei compozitelor. Este originară din America de Nord, fiind introdusă în Europa în secolul al XVI-lea. Între timp a devenit una dintre cele mai cunoscute plante oleaginoase. Tulpina de floarea-soarelui este cilindrică, uşor muchiată, păroasă, umplută cu o măduvă buretoasă. Frunzele sunt mari, alterne, oval-cordate, păroase. Inflorescenţa este un capitul cu un diametru de circa 25 cm, florile fiind galbene. Uleiul de floarea-soarelui, extras din seminţele care conţin între 28 şi 48% substanţe grase, este un produs cu valoare medicinală neîndoielnică, fiind încă puţin cercetat din acest punct de vedere. Specialiştii naturişti sunt de părere că nu numai uleiul de seminţe de floarea-soarelui ar avea proprietăţi tămăduitoare, ci şi alte părţi ale acestei plante. Este vorba despre frunzele şi tulpinile fragede, pe cale de a înflori, precum şi despre petalele mari, galbene, de pe marginea capitulului.
Substanţe active importante: petalele de flori conţin glucozidă, răşină, betaină, acizi, cvercetină; seminţele de floarea-soarelui au în compoziţia lor lecitină, protide, glucide, gliceride, carotenoide, fitosteroli, vitamina E, fiind foarte hrănitoare.
Întrebuinţări. Petalele de floarea-soarelui sunt preparate sub formă de tinctură, utilizată în combaterea febrei, a frigurilor şi a bolilor de splină. Cercetări mai noi arată că aceste flori au efecte în tratarea afecţiunilor căilor respiratorii. Efecte medicinale asemănătoare au, însă, şi preparatele din frunze şi tulpini tinere. În ceea ce priveşte uleiul de floarea-soarelui, sunt cunoscute de multă vreme efectele benefice ale acestuia în arterioscleroze, în hipertensiune, în tratarea vezicii biliare leneşe, în stări febrile, în afecţiuni pulmonare. De asemenea, uleiul de floarea-soarelui contribuie la buna funcţionare a tractului gastro-intestinal, fiind un bandaj şi un stimulator. Uleiul de floarea-soarelui se foloseşte şi extern, în tratarea locală a reumatismelor, a arsurilor, dermitelor, eczemelor. Desigur, trebuie să menţionăm aici şi curele de ulei, numai că efectele acestora au fost puse, nu de puţine ori, la îndoială. La sat, uleiul de floarea-soarelui, uşor încălzit, se toarnă în ureche pentru calmarea durerilor acute ale acesteia. Extractele de floarea-soarelui se folosesc şi în industria farmaceutică, cel mai căutat compus fiind lecitina. Seminţele de floarea-soarelui sunt recomandate şi pentru combaterea sterilităţii, mai ales la femei, dar se pare că au efecte şi în cazul bărbaţilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu