Culmea tupeului și aroganței

"Cei care activează în învățământ, în domeniul juridic, știu foarte bine că în descrirea unor instituții apar adesea formulări seci, descriptive care, asemenea formulelor matematice, nu pot fi schimbate. A  specula acest lucru și a fabrica un astfel de subiect este de o josnicie fără margini!

Nu știu dacă realizează dar, prin astfel de gesturi, Traian Băsescu nu face cinste nici instituției prezidențiale și nici României. El a arătat, din nou, că minciuna, imoralitatea și lipsa de caracter definesc modul său de a fi."

Acesta este un citat din Adrian Năstase. Fostul premier PSD a sărit să-l apere pe Ponta, care este acuzat de plagiat. Așadar, Năstase vrea să ne convingă de faptul că într-o lucrare de doctorat este obligatoriu să copiezi, pentru că, spune el, anumite chestiuni pur și simplu nu pot fi formulate altfel. Și, mai mult, el consideră de la sine înțeles că tot ce se întâmplă este opera lui Traian Băsescu. 

Am avut curiozitatea să caut pe net textele incriminate - cele despre care se spune că reprezintă un plagiat.

Și le-am găsit. Le poate găsi oricine. Iată un exemplu:

În partea stângă este textul așa cum apare el în teza de doctorat a lui Ponta. În dreapta este textul original. Un copil care nu strălucește la învățătură, constată imediat, citind cele două texte, că e vorba despre aceleași cuvinte, înșiruite în aceeași ordine, cu aceeași punctuație. Apar pe alocuri și diferențe minime. De pildă, în ultimul paragraf se poate observa că Diaconu zice „condamnând la moarte”, iar Ponta scrie „condamnând la pedeapsa capitală”.

Dacă e să ne luăm după Adrian Năstase, o frază precum „În linii generale, Carta Tribunalulu de la Tokio, cuprindea principii și reglementări similare cu cele din Statutul Tribunalului de la Nurnberg, dar avea și unele deosebiri” nu poate fi schimbată nicicum, fiind obligatoriu să fie preluată ca atare, inclusiv cu virgula de după Tokio, pusă acolo de cineva certat cu limba română. Aici nu mai e vorba de tupeu și de aroganță - calități binecunoscute ale lui Năstase, ci de sfidarea bunului simț. Te poți întreba dacă fostul premier a scris lucrurile astea fiind în deplinătatea facultăților mintale.

Mai departe. Se observă că textul lui Diaconu datează din 1999, în vreme ce textul lui Ponta din 2003. Așadar, Ponta a copiat diferite pasaje apărute cu patru ani înainte într-o carte. Când a făcut Ponta lucrul asta? Acum nouă ani. Bun, să reținem asta: Ponta și-a dat doctoratul acum nouă ani și a copiat acolo niște pasaje din cartea altcuiva. Vine astăzi Năstase și zice: „prin astfel de gesturi, Traian Băsescu nu face cinste nici instituției prezidențiale și nici României”. 

Oameni buni, asta nu cumva e dintr-un film SF? Sau din delirul unui toxicoman? Cum adică, Ponta copiază din cartea lui Diaconu acum nouă ani, iar noi zicem că e vorba de un gest al lui Băsescu? Deja cred că nu mai are rost să continui. Ăștia sunt ei, cei pe care i-au ales românii. Așa sunt ei, așa au fost întotdeauna și așa vor fi până în veacul vecilor. Dacă românii îi aleg, este OK. Fiecare popor - cum spuneam citând din Chesterton - are conducătorii pe care îi merită.

Nastase aratandu-i lui Ponta cum e cu formularile care nu pot fi schimbate