In apararea prostitutiei

Subiect al unor hărtuieli neincetate din partea proiectelor de legi, asociatiilor religioase, camerelor de comert etc, prostituatele continuă totusi să intre in relatii de schimb cu publicul. Valoarea serviciului lor este dovedită de faptul că oamenii continuă să le caute, in ciuda opozitiei legale si civice.

O prostituată poate fi definită ca o persoană care se angajează in schimbul voluntar de servicii sexuale contra unui onorariu. Partea esentială a definitiei, totusi, este ,,schimbul voluntar". O copertă de revistă realizată cu câtva timp in urmă de Norman Rockwell ilustra esenta prostitutiei, dar nu si detaliile specifice. Ea prezenta un vânzător de lapte si unul de plăcinte stând lângă masinile lor, fiecare ocupat să mănânce o plăcintă si, respectiv, să bea lapte. Evident, ambii erau fericiti de pe urma ,,schimbului voluntar".

Cei lipsiti de suficientă imaginatie nu vor vedea nicio legătură intre prostituata care isi intretine clientul si episodul cu plăcinta si laptele mentionat mai sus. Dar
in ambele cazuri, doi oameni au reusit impreună, in mod voluntar, in incercarea de a obtine reciproc satisfactie. In niciunul din cazuri nu este vorba de fortă sau fraudă. Desigur, clientul prostituatei poate decide mai târziu că serviciile pe care le-a primit nu au meritat banii pe care i-a plătit. Prostituata poate avea impresia că banii pe care i-a primit nu o compensează in intregime pentru serviciile pe care le-a oferit. Nemultumiri similare pot apărea si in schimbul lapte-plăcintă. Laptele putea fi acrit sau plăcinta necoaptă. Dar ambele regrete s-ar petrece după fapte si nu ar schimba descrierea acestor schimburi ca fiind ,,voluntare". Dacă oricare dintre participanti nu le-ar fi voit, schimburile nu ar fi avut loc.

Există unii, printre care se numără si adeptii miscării de emancipare a femeii, care deplâng povara bietei prostituate injosite si consideră că viata ei este umilitoare si supusă exploatării. Dar prostituata nu consideră vânzarea sexului ca pe ceva umilitor. După ce compară părtile bune (ore de lucru putine, plată bună) cu dezavantajele (hărtuirea de către politie, comisionul obligatoriu pentru proxenetul ei, conditii de lucru neplăcute), prostituata isi preferă in mod evident munca, altminteri nu ar continua să o facă.

Există, desigur, multe aspecte negative ale activitătii de prostituată, care contrazic imaginea,,târfei fericite". Există prostituate dependente de droguri, prostituate bătute de pesti si prostituate tinute in bordeluri impotriva vointei lor. Dar aceste aspecte sordide nu au nimic de-a face cu insăsi profesiunea prostitutiei. Există asistente medicale si medici răpiti pentru a-i trata pe cei care se ascund de justitie; există dulgheri dependenti de droguri;

există contabili bătuti de hoti. Dar cu greu am putea trage concluzia că aceste profesii sau vocatii sunt suspecte, umilitoare sau expuse exploatării. Viata prostituatei este atât de bună sau de rea pe cât vrea ea să fie. Ea intră in această viată in mod voluntar si este oricând liberă să plece. De ce atunci hărtuiala si interdictiile impotriva prostitutiei? Impulsul nu vine de la client; el este un participant benevol. Clientul poate inceta să frecventeze o prostituată, dacă decide că nu este in avantajul lui să continue. Miscarea pentru interzicerea prostitutiei nu vine nici de la prostituate. Ele s-au oferit voluntar pentru aceste sarcini si aproape intotdeauna pot renunta dacă se răzgândesc in privinta avantajelor relative.

Impulsul pentru scoaterea prostitutiei in afara legii este initiat de ,,terte părti", care nu sunt implicate direct in schimb. Motivele lor variază de la grup la grup, de la zonă la zonă si de la an la an. Ceea ce au in comun este faptul că sunt părti exterioare. Ele nu au niciun interes si nici vreo pozitie in această problemă si ar trebui ignorate. A le permite să decidă in această problemă este la fel de absurd ca faptul de a permite cuiva din afară să decidă in privinta schimbului dintre vânzătorul de lapte si cel de plăcinte.

Atunci, de ce sunt tratate atat de diferit cele două cazuri? Imaginati-vă o asociatie intitulată ,,Mâncătorii decenti", organizată pentru a promova doctrina că a mânca plăcintă cu lapte este ceva rău. Chiar dacă ar putea fi demonstrat că asociatia impotriva laptelui-cu-plăcintă si asociatia impotriva prostitutiei au un merit intelectual identic - adică, niciunul - reactia fată de cele două asociatii ar continua să fie diferită. Incercarea de a scoate in afara legii laptele-cu-plăcintă ar provoca doar râsul, in timp ce incercarea de a scoate in afara legii prostitutia ar fi intâmpinată cu o atitudine mai tolerantă. Există ceva in această actiune care rezistă cu incăpătânare pătrunderii intelectuale a problemei prostitutiei. De ce nu a fost legalizată prostitutia? Desi argumentele impotriva legalizării nu au nicio valoare, ele nu au fost niciodată atacate in mod clar de comunitatea intelectuală ca fiind false.

Diferenta dintre schimburile sexuale, precum acela care are loc in prostitutie si alte schimburi, precum cel care se petrece intre vânzătorul de lapte si cel de plăcinte, pare să se bazeze pe, sau cel putin să aibă legături cu rusinea pe care o simtim, sau suntem determinati să o simtim, la ideea de a trebui să ,,cumpărăm sex". Cineva nu este ,,cu adevărat bărbat", (respectiv nu poate fi confundată cu o femeie atrăgătoare), dacă plăteste pentru sex.

Următoarea glumă binecunoscută ilustrează acest punct de vedere. Un bărbat care arată bine intreabă o femeie atrăgătoare si ,,virtuoasă" dacă vrea să se culce cu el pentru 100 000 de dolari. Ea este inspăimântată de ofertă. Totusi, după ce se mai gândeste, ajunge la concluzia că, desi prostitutia este ceva rău, ar putea folosi banii pentru caritate si fapte bune. Bărbatul pare fermecător, deloc periculos sau respingător. Ea răspunde rusinată: ,,da". Atunci bărbatul intreabă: ,,Dar pentru 20 de dolari?" Femeia ii răspunde indignată: ,,Cum indrăznesti, ce fel de femeie crezi că sunt?" si ii dă o palmă. ,,Păi, am stabilit deja ce fel de femeie esti. Acum, incercăm să stabilim pretul", răspunde el. Măsura in care răspunsul bărbatului este o ,,palmă morală" dată femeii este neinsemnată fată de dispretul cu care sunt acoperite, de obicei, persoanele implicate in astfel de indeletniciri.

Există două abordări care ar putea combate atitudinea după care este degradant să plătesti pentru sex. Există atacul frontal, care neagă pur si simplu că este ceva rău să plătesti pentru sex. Totusi, acest lucru nu prea i-ar convinge pe cei care consideră că prostitutia este un rău. Cealaltă posibilitate este de a arăta că noi intotdeauna plătim pentru sex - cu totii, intruna - si, deci, nu ar trebui să criticăm aranjamentele dintre o prostituată profesionistă si un client. 

In ce sens se poate spune că noi toti ne angajăm in schimburi si plăti atunci când ne angajăm intr-o activitate sexuală? In cel mai bun caz, trebuie să oferim ceva partenerilor nostri probabili inainte ca ei să consimtă să aibă relatii sexuale cu noi. In cazul prostitutiei explicite, oferta este in termeni de bani gheată. In alte cazuri, schimbul nu este atât de evident. Multe modele de intâlniri se conformează in mod clar tiparului prostitutiei. Se asteaptă din partea bărbatului să plătească pentru film, masă, flori etc, iar din partea femeii să răspundă, in schimb, cu servicii sexuale. Căsătoriile in care sotul asigură elementele financiare, iar sotia indeplineste functia sexuală si cea de menaj se conformează de asemenea destul de clar aceluiasi model.

De fapt, toate relatiile umane voluntare, de la cele de dragoste la cele intelectuale, sunt schimburi. In cazul iubirii romantice urmate de căsătorie, schimbul se face in termenii afectiunii, respectului, bunătătii etc. Schimbul poate să fie unul fericit, iar partenerii pot să se bucure de faptul că dăruiesc. Dar este, totusi, un schimb. Este clar că dacă nu se dă afectiune, bunătate etc, sau ceva, nu se va primi nimic.

Dacă există schimburi, există si plăti. Acolo unde există plăti pentru relatii care includ elemente sexuale, cum ar fi căsătoria sau unele modele de intâlniri - acolo este vorba de prostitutie, conform definitiei acestui termen. Câtiva comentatori sociali au comparat in mod corect căsătoria cu prostitutia. Dar toate relatiile in care are loc un schimb, cele care includ sexul, ca si cele care nu il includ, sunt o formă de prostitutie. In loc să condamnăm toate aceste relatii din cauza similaritătii lor cu prostitutia, ar trebui să privim prostitutia ca pe o formă de interactiune la care participă toti oamenii. Nu ar trebui ridicate obiectii fată de niciuna dintre ele - nici fată de căsătorie, nici fată de prietenie ori de prostitutie.

Walter Block - Defending the undefendable