Cazul plagiatului comis de Ponta m-a făcut să realizez odată în plus cât de mare este diferenţa între gândirea românească şi cea de dincoace de fosta cortină de fier. Am avut nenumărate discuţii cu fel de fel de persoane, de la necunoscuţi bântuind pe forumuri, la prieteni de pe Facebook pe care-i cunosc doar online şi până la cei pe care-i ştiu de ani şi ani din lumea reală. Aproape fără excepţie, au încercat să mă atragă în discuţii în care esenţa chestiunii, adică plagiatul, urma să fie escamotată sub un val de puneri piezişe ale problemei. Argumentele lor sunt de genul următor: plagiatul nu a fost dovedit, există plagiat scuzabil - cel care nu preia idei originale ci doar pagini de umplutură, au plagiat şi alţii, cum ar fi Laura Kovesi, 85% din lucrările de doctorat sunt plagiate, problemele ţării nu sunt astea, nu contează că un premier a plagiat, câtă vreme e un bun premier, nu am dreptul să vorbesc, pentru că precis am copiat şi eu la examene în facultate, este un atac politic, în spate se află Băsescu. Şi mai sunt, aici le-am enumerat doar pe cele foarte frecvente.
În opinia mea, cei care vin cu acest tip de discurs sunt exponenţii unei categorii largi de români, care ar putea foarte bine să primească denumirea de Ion Roată, după numele unui personaj din povestea lui Creangă. Moş Ion Roată era un ţăran care punea problema pieziş. Boierului venit să le vorbească ţăranilor despre necesitatea unirii ţărilor române, el îi răspundea cu referire la faptul că ţăranii şi boierii au statut diferit, că ţăranii poartă poveri (adică au viaţă grea) şi boierii nu etc. Numai că nu asta era chestiunea, ci unirea ţărilor române, mai precis a Moldovei şi Munteniei.
În cazul plagiatului comis de Ponta, oamenii din categoria Ion Roată acţionează pe acelaşi calapod. Se fac că nu înţeleg, apoi vorbesc despre altceva: despre faptul că au plagiat şi alţii, despre ce făceam eu când eram student, despre Băsescu etc.
Ori, în Germania aşa ceva nu se întâmplă. Aici oamenii sunt interesaţi foarte mult de corectitudinea persoanelor care îi conduc şi nu admit în viaţa publică personaje asupra cărora planează suspiciuni de imoralitate sau corupţie. Ei au cu adevărat încredere în sistemul politic, în justiţie, în instituţii şi pot să îşi vadă de munca lor, de traiul cotidian, de inovaţie, de mersul înainte, fără să se izbească la tot pasul de indivizi care le pun piedici pentru că vor şpagă, sau au ceva cu capra vecinului. Cum poţi avea încredere într-un premier care a copiat din lucrările altora şi a pus pasajele copiate în lucrarea lui de doctorat, semnând apoi dedesubt că şi cum ar fi fost vorba de textele lui? Neamţul va zice: „nicicum, în acest personaj nu pot avea încredere”. Romanul din categoria Ion Roată va zice: „de ce nu, toţi fac asta”.
Când se vorbeşte de schimbarea mentalităţii în România, exact asta se are în vedere. Şi imediat, bineînţeles, apar românii din categoria Ion Roată, care ne spun cu amărăciune: „Ei, asta nu se poate întâmpla aşa, peste noapte, lupul îşi schimbă părul dar năravul ba, mai trebuie să treacă multă apă pe Dunăre, întâi să se schimbe mentalitatea conducătorilor” şi altele de acelaşi tip.
Aceşti Ion Roată, în opinia mea, ţin ţara pe loc. Ei sunt mulţi, prea mulţi şi îşi învaţă copiii să devină, în timp, la rândul lor, nişte Ion Roată. Ei vor în Europa, dar nu pliindu-se pe modul european de gândire, nu, ei cred că Europa trebuie să ne admită aşa cum suntem. Unul dintre cei care le arată europenilor cam cine suntem noi şi cam ce am vrea să facem dacă am fi primiţi cu adevărat, este Adrian Severin. Şi acolo, în cazul lui, au sărit să-l apere cei din categoria Ion Roată: ba că a fost o înscenare, ba că nu există flagrant, ba că omul are dreptul să îşi dovedească nevinovăţia într-un proces, ba că e o răzbunare a unor grupuri deranjate de iniţiativele lui legislative. Şi asta în timp ce alţi europarlamentari acuzaţi laolaltă cu Severin au plecat rapid din Parlamentul European.
Concluzia mea este simplă: Ponta a plagiat şi trebuie să plece. Văzând însă cât de mulţi sunt românii din categoria Ion Roată şi cât de virulent reacţionează în faţa evidenţei, sunt aproape sigur că o să rămână.
În cazul plagiatului comis de Ponta, oamenii din categoria Ion Roată acţionează pe acelaşi calapod. Se fac că nu înţeleg, apoi vorbesc despre altceva: despre faptul că au plagiat şi alţii, despre ce făceam eu când eram student, despre Băsescu etc.
Ori, în Germania aşa ceva nu se întâmplă. Aici oamenii sunt interesaţi foarte mult de corectitudinea persoanelor care îi conduc şi nu admit în viaţa publică personaje asupra cărora planează suspiciuni de imoralitate sau corupţie. Ei au cu adevărat încredere în sistemul politic, în justiţie, în instituţii şi pot să îşi vadă de munca lor, de traiul cotidian, de inovaţie, de mersul înainte, fără să se izbească la tot pasul de indivizi care le pun piedici pentru că vor şpagă, sau au ceva cu capra vecinului. Cum poţi avea încredere într-un premier care a copiat din lucrările altora şi a pus pasajele copiate în lucrarea lui de doctorat, semnând apoi dedesubt că şi cum ar fi fost vorba de textele lui? Neamţul va zice: „nicicum, în acest personaj nu pot avea încredere”. Romanul din categoria Ion Roată va zice: „de ce nu, toţi fac asta”.
Când se vorbeşte de schimbarea mentalităţii în România, exact asta se are în vedere. Şi imediat, bineînţeles, apar românii din categoria Ion Roată, care ne spun cu amărăciune: „Ei, asta nu se poate întâmpla aşa, peste noapte, lupul îşi schimbă părul dar năravul ba, mai trebuie să treacă multă apă pe Dunăre, întâi să se schimbe mentalitatea conducătorilor” şi altele de acelaşi tip.
Aceşti Ion Roată, în opinia mea, ţin ţara pe loc. Ei sunt mulţi, prea mulţi şi îşi învaţă copiii să devină, în timp, la rândul lor, nişte Ion Roată. Ei vor în Europa, dar nu pliindu-se pe modul european de gândire, nu, ei cred că Europa trebuie să ne admită aşa cum suntem. Unul dintre cei care le arată europenilor cam cine suntem noi şi cam ce am vrea să facem dacă am fi primiţi cu adevărat, este Adrian Severin. Şi acolo, în cazul lui, au sărit să-l apere cei din categoria Ion Roată: ba că a fost o înscenare, ba că nu există flagrant, ba că omul are dreptul să îşi dovedească nevinovăţia într-un proces, ba că e o răzbunare a unor grupuri deranjate de iniţiativele lui legislative. Şi asta în timp ce alţi europarlamentari acuzaţi laolaltă cu Severin au plecat rapid din Parlamentul European.
Concluzia mea este simplă: Ponta a plagiat şi trebuie să plece. Văzând însă cât de mulţi sunt românii din categoria Ion Roată şi cât de virulent reacţionează în faţa evidenţei, sunt aproape sigur că o să rămână.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu