Moș Ion Roată și rămânerea pe loc

Cazul plagiatului comis de Ponta m-a făcut să realizez odată în plus cât de mare este diferenţa între gândirea românească şi cea de dincoace de fosta cortină de fier. Am avut nenumărate discuţii cu fel de fel de persoane, de la necunoscuţi bântuind pe forumuri, la prieteni de pe Facebook pe care-i cunosc doar online şi până la cei pe care-i ştiu de ani şi ani din lumea reală. Aproape fără excepţie, au încercat să mă atragă în discuţii în care esenţa chestiunii, adică plagiatul, urma să fie escamotată sub un val de puneri piezişe ale problemei. Argumentele lor sunt de genul următor: plagiatul nu a fost dovedit, există plagiat scuzabil - cel care nu preia idei originale ci doar pagini de umplutură, au plagiat şi alţii, cum ar fi Laura Kovesi, 85% din lucrările de doctorat sunt plagiate, problemele ţării nu sunt astea, nu contează că un premier a plagiat, câtă vreme e un bun premier, nu am dreptul să vorbesc, pentru că precis am copiat şi eu la examene în facultate, este un atac politic, în spate se află Băsescu. Şi mai sunt, aici le-am enumerat doar pe cele foarte frecvente.

Invitatia la masa

O exceptionala povestire spusa de Gogol la Breaza, sambata, m-a facut sa rad cu lacrimi. Acum vreo 40 de ani, el, fratele mai mare si sora cea mica se jucau prin casa, cand parintii i-au chemat la masa. "Hai, ca avem sarmale" au zis ei. "Nu vreau sarmale!" s-a stropshit cea mica. "Bun, pentru tine am o fripturica de pui", a zis mama. "Nu vreau pui!", s-a otzarat mezina. "Bine, atunci iti dau o salata de cartofi". "Nu vreau salata de cartofi!" a sosit raspunsul. 

Si atunci s-a petrecut un lucru cam ca in Creanga. Tatal, satul de mofturi, a zis cu naduf, asa cum multi romani zic in situatii similare: "Auzi, dar un cacat nu vrei?" La care fetita a inceput sa strige: "Nu vreau sa mananc cacaaaaaaaaat!" Dupa care l-a luat ca martor pe fratele lui Gogol: "Zi, nu-i asa ca eu nu mananc cacaaaaaat?!" l-a intrebat ea printre sughituri.

O poveste a lui Ion Creanga

Acul şi barosul

Acul: — Moşule, de ce eşti zurbagiu? Te sfădeşti necontenit cu soră-ta nicovala, ţipaţi şi faceţi larmă, de-mi ţiuie urechile. Eu lucrez toată ziua, şi nime nu-mi aude gura.

Barosul:— Iaca, mă!... da de unde-ai ieşit, Pâcală?

— De unde-am ieşit, de unde n-am ieşit, eu îţi spun că nu faci bine ceea ce faci.

— Na! vorba ceea: a ajuns oul mai cu minte decât găina. Măi băiete, trebuie săştii că din sfădălia noastră ai ieşit; ş-apoi tu ni cauţi pricină?

O poveste a lui Creanga

Cinci pâni

Doi oameni, cunoscuţi unul cu altul, călătoreau odată, vara, pe un drum. Unul avea în traista sa trei pâni, şi celalalt două pâni. De la o vreme, fiindu-le foame, poposesc la umbra unei răchiţi pletoase, lângă o fântână cu ciutură, scoate fiecare pânile ce avea şi se pun să mănânce împreună, ca să aibă mai mare poftă de mâncare.

Tocmai când scoaseră pânile din traiste, iaca un al treile drumeţ, necunoscut, îi ajunge din urmă şi se opreşte lângă dânşii, dându-le ziua bună. Apoi se roagă să-i deie şi lui ceva de mâncare, căci e tare flămând şi n-are nimica merinde la dânsul, nici de unde cumpăra.