Tragica naivitate a lui Crin Antonescu

Asistăm, unii cu uimire, la eforturile pe care le face Crin Antonescu de a-și impune niște oameni în guvern, cel mai important dintre ei fiind Klaus Johannis. Evident că PSD nu înghite asemenea afront, așa că îl pune pe liberal în situații foarte delicate, împingându-l încetișor către ieșirea din USL. După cum se mișcă lucrurile, sunt șanse mari ca Antonescu să piardă pe toată linia, fiind debarcat de la șefia PNL și ratând președinția României. El va fi generos ajutat în direcția asta de pesediștii din PNL, care nu sunt deloc puțini.

Invitatia la masa

O exceptionala povestire spusa de Gogol la Breaza, sambata, m-a facut sa rad cu lacrimi. Acum vreo 40 de ani, el, fratele mai mare si sora cea mica se jucau prin casa, cand parintii i-au chemat la masa. "Hai, ca avem sarmale" au zis ei. "Nu vreau sarmale!" s-a stropshit cea mica. "Bun, pentru tine am o fripturica de pui", a zis mama. "Nu vreau pui!", s-a otzarat mezina. "Bine, atunci iti dau o salata de cartofi". "Nu vreau salata de cartofi!" a sosit raspunsul. 

Si atunci s-a petrecut un lucru cam ca in Creanga. Tatal, satul de mofturi, a zis cu naduf, asa cum multi romani zic in situatii similare: "Auzi, dar un cacat nu vrei?" La care fetita a inceput sa strige: "Nu vreau sa mananc cacaaaaaaaaat!" Dupa care l-a luat ca martor pe fratele lui Gogol: "Zi, nu-i asa ca eu nu mananc cacaaaaaat?!" l-a intrebat ea printre sughituri.

Despre noroc si nu numai

Si pentru ca tot veni vorba de apocalipsa personala, mi-a zburat gandul la o problema fundamentala a existentei: legatura oculta dintre noroc si cacat. 

Toata lumea stie ca atunci cand te plimbi impreuna cu cineva si, neatent fiind, calci intr-un rahat de caine, o cacareaza de oaie, o balega de vaca sau ceva similar, imediat cel/cea care te acompaniaza va zice: "asta aduce noroc". Mai mult, daca ai un noroc neasteptat si cineva, un cunoscut, observa asta, te va intreba numaidecat: "ai calcat intr-un cacat?" Mie mi s-a intamplat asta de fiecare data si trebuie sa recunosc ca numarul acestor intamplari nu a fost chiar neinsemnat.

O scrisoare confiscata

Ma apeleaza pe mess un amic:
auzi ma porcule
de drag ti-o zic
nu de alta
da' ce treaba ai tu miercurea asta care vine?

Chestia cu "porcule" mi-a adus brusc aminte de vremurile in care si eu practicam acest mod de adresare, bineinteles in mod amical. Unul dintre cei cu care ma gratulam in felul asta era Maţola, vecinul meu din vila Ciobanasul - cel care-i facea cu mana lui Ceausescu de pe geam. Fiind el mai mare decat mine cu un an, a terminat liceul si a plecat in armata, lasandu-ma elev intr-a XII-a. Dupa nici o luna, mi-a scris prima scrisoare, la care eu i-am raspuns de indata. Am inceput o corespondenta care avea, fara discutie, rolul de a ii mai usura lui Maţola viata de soldat la trupa. Dar, la un moment dat, inevitabilul s-a produs. Scrisoarea mea catre Maţola a fost interceptata de un locotenent sau capitan, care a luat-o si a disparut cu ea intr-un cabinet. Dupa ce a citit-o, n-a zis nimic, dar a doua zi, la apelul de dimineata, cum stateau toti soldatii stransi in careu, a venit si a zbierat: "Ia uite ce fel de scrisori primeste soldatul Gaman!" Si-a rotit ochii fioros peste multimea racanilor, a luat scrisoarea, si-a pus ochelarii si a inceput sa citeasca: "Bai cacatule!".

Efectul a fost coplesitor, toti au inceput sa rada, asa ca restul scrisorii nu a mai avut nicio importanta, desi cred ca ar fi fost mult mai suculent.

Lui Maţola i-a ramas porecla din scrisoare si, in cele cateva luni care mai ramasesera pana sa plece acasa, toti l-au strigat numai "Cacatule".

Presa romaneasca - o parabola

SECRETUL LUI AURELIAN TEMIŞAN

Luni, la ora prânzului, Aurelian Temişan servea masa într-un restaurant respectabil din oraş, sub urmărirea vigilentului nostru reporter M. B. După ce a terminat, artistul s-a dus la baie, unde a fost urmat în secret de reporterul nostru. După zece minute de scremut, a tras apa şi a ieşit. Asigurându-se că nu a fost observat, reporterul nostru s-a aruncat cu mâna în proaspăt folositul veceu, ca să vadă mai exact ce avea de ascuns solistul, de a tras aşa de repede apa în urma lui. Spre surprinderea lui, a prins de cotor şi a scos din veceu un căcăţoi peste medie de mare, cu care s-a fotografiat, în exclusivitate pentru ziarul TABLOIDUL. De ce a vrut Aurelian Temişan să scape de acest căcat atât de repede? De ce a tras apa aşa de grăbit? Ce nu vrea să ne spună? 

Contactat telefonic, Aurelian Temişan ne-a raspuns: “M-am căcat şi eu, ca tot omul, altceva nu am de zis. Mi se pare josnic să urmăriţi un om la baie!”

Nouă ni se pare josnic să insulţi un reprezentant al presei, a patra putere în stat, spunându-i că-i josnic, Aureliane! Această lipsă de respect, din păcate este ceva cu care noi, jurnaliştii respectabili, am învăţat să trăim, deşi ea este anormală într-o ţară civilizată!

După ce l-a frecat între palme jumătate de oră, scatoloaga oficială a ziarului, Mimi Scatoloaga spune că Aurelian Temişan nu mănâncă destule fibre. Asta încerca el să ascundă de vigilenţii reporteri ai ziarului TABLOIDUL!

Reporterul nostru curajos, M. B. ne-a mărturisit că a fost unul din cei mai peste medie căcaţi cu care s-a fotografiat în lunga lui carieră de jurnalist respectabil.

PS Aceasta excelenta satira este luata dintr-un blog cu pitici. Nu e greu de gasit.