Nu stiu cum se face, dar de cate ori incerc sa o iau pe o directie, lucrurile evolueaza de la sine in directia opusa. Iata un exemplu foarte marunt, insa relevant.
Ieri m-am apucat sa montez niste banci si o masa, pe care aveam de gand sa le pun pe terasa, urmand ca diminetile sa bem acolo cafeaua. Zis si facut. Am lucrat ce am lucrat si prima banca a fost gata. Iat-o:
Foarte bucuros de succes, m-am apucat sa o montez si pe a doua, lucru care s-a si intamplat. Dupa aia, am trecut la masuta. Ce mi-am zis eu? Masa e simpla de tot, nu are decat doua suruburi, asa ca o sa-mi ia maximum zece minute. Asa ca m-am asezat pe banca a doua si m-am apucat sa lucrez la masa. Am facut eu ce scria prin instructiuni, dupa care - dezastru. Nu statea masa aia in picioare sub nicio forma, numai ce-o asezam si imediat se desfacea. E vorba de o masa cu picioarele in cruce, care se poate plia daca vrei s-o iei cu tine pe undeva. Asadar o puneam sus, statea cateva secunde si odata o vedeai ca se pliaza. M-am foit, m-am sucit, pana la urma m-am gandit sa improvizez ceva, s-o fixez intr-un fel. M-am apucat de treaba, am luat doua placute metalice, niste suruburi, ce mai, chestii serioase. Intre timp, am constatat ca nici bancuta nu era prea grozava, se clatina in toate partile, scartaia pe la incheieturi, asa ca mi-am facut un plan, numit "Intarirea". Urma ca azi sa ma duc la magazin si sa cumpar tot felul de suruburi, balamale, ma rog, tot ceea ce poate folosi ca sa intaresti niste banci si o masa. Numai ca lucrurile, cum spuneam, au luat-o in directia opusa, aplicand un plan al lor, care s-ar putea numi "Dezmembrarea". Mai pe scurt, am auzit un fel de scrasnet si bancuta pe care stateam cu qintalul meu si-a dat duhul, desfacandu-se in bucati. Am cazut pe spate, m-am lovit, am mai dat si cu capul de usa, dupa care m-am ridicat in sezut si am stat vreo cinci minute sa ascult rasetele Mariei si ale Lilianei. Apoi, ca sa nu cumva sa-mi inchipui ca am scapat usor, a venit Lili, s-a uitat la masa si a zis: "Picioarele astea nu sunt puse bine, incearca invers". Asa era, avea dreptate, era ceva foarte simplu, dar eu nu observasem. In fine. Uite in ce hal a ajuns banca aia:
Concluzia e ca de indata ce pui la cale un plan de tipul "Structurarea", lucrurile iti raspund cu un contra-plan, pervers, de tipul "Destructurarea". Din pricina asta e atat de greu sa duci ceva la bun sfarsit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu