In apararea speculantului de bilete

Dicţionarul Webster defineşte „speculantul” ca pe cineva care „cumpără şi vinde în scopul de a realiza profituri rapide”, iar „specula” ca „înşelăciune, deposedare, jefuire”. Ultima definiţie este folosită de public în semn de ostilitate faţă de cei care vând bilete la negru.

Este uşor de înţeles motivul acestei condamnări. Să ne imaginăm un iubitor al teatrului, sau un fan al sportului, care soseşte înainte de marele eveniment şi descoperă, consternat, că trebuie să plătească 50 de dolari pentru un loc de 10 dolari. El crede că aceste preţuri scandaloase sunt cerute de specu­lanţi, care cumpără bilete la preţuri normale şi apoi le păstrează în mod deliberat, până când oamenii sunt atât de disperaţi încât par dispuşi să plătească orice preţ li se cere. Totuşi, o analiză economică va arăta că este nedrept să-l condamnăm pe specu­lantul de bilete.

In apararea calomniatorului si a defaimatorului

Este uşor să fii un susţinător al libertăţii cuvântului atunci când aceasta se referă la drepturile persoanelor cu care eşti de acord. Dar testul crucial se referă la discursurile controversate, la afirmaţii pe care le putem considera rele sau rău intenţionate şi care pot, de fapt, chiar să fie rele sau rău intenţionate.

Probabil că nu există nimic mai respingător sau mai vicios decât calomnia. De aceea, trebuie să fim deosebit de atenţi în apărarea drepturilor la liberă exprimare ale calomniatorilor, pentru că dacă ele pot fi apărate, atunci drepturile celorlalţi - care nu ofensează în aceeaşi măsură - vor fi cu certitudine mai sigure. Dar dacă drepturile la libertatea cuvântului ale calom­niatorilor şi defăimătorilor nu sunt protejate, drepturile celor­lalţi vor fi mai puţin sigure.

In apărarea şantajiştilor

La prima vedere nu este greu de răspuns la întrebarea „Este şantajul cu adevărat nelegitim?“ Singura problemă de rezolvat ar fi „De ce se pune această întrebare?“ La urma urmelor, şantajiştii... şantajează oamenii, nu? Şi ce ar putea fi mai rău? Ei se folosesc de secretele întunecate şi ascunse ale oamenilor. Ei ameninţă că le vor face cunoscute, îşi chinuie victimele şi, adesea, le împing la sinucidere.

Vom descoperi, totuşi, că pledoaria împotriva şantajistului nu rezistă la o analiză serioasă; că ea se bazează pe o reţea de lozinci neanalizate şi de neînţelegeri filozofice grave.

Povesti cu si despre sex(5)

O firmă din oraşul spaniol Valencia oferă cursuri profesionale de prostituţie cu „loc de muncă garantat la absolvire". Compania a fost dată în judecată de o parte dintre locuitori, dar va putea să îşi continue activitatea, după ce a câştigat un prim proces.

Julia Roberts in rolul prostituatei din Pretty Woman

In apărarea dependentului de droguri

Dependentul de droguri

În momentul de faţă, când se discută intens despre aspectele negative ale dependenţei de heroină, este bine să aplicăm vechea zicală: ,,ascultă ambele părţi ale unei istorii“. Printre numeroasele motive de a face aceasta, şi poate cel mai important, este faptul că dacă toată lumea este împotriva unui lucru (în special, împotriva dependenţei de heroină), se poate presupune că există măcar ceva care poate  spus în favoarea lui. În lunga şi agitata istorie a omenirii, opinia majorităţii a fost, în majoritatea cazurilor, greşită.

In apararea traficantului de droguri

Traficul de droguri, o afacere dăunătoare, este cauza unor morţi chinuitoare, delicte, jafuri, a prostituţiei forţate şi, adesea, a crimei. Dependentul este,  de regulă, marcat pe viaţă, chiar şi după ce a scăpat de „prostul obicei”. In perioada de dependenţă, el este un sclav neputincios al drogului, dispus să suporte orice degradare pentru a-şi asigura „încă o doză“.

Cum ar putea fi pusă sub semnul întrebării natura negativă a traficantului de droguri? Cum am putea măcar să presupunem că îl vom privi vreodată cu bunăvoinţă?

Relele pentru care, de obicei,  este învinuită dependenţa de heroină sunt, în realitate, provocate de prohibiţia drogurilor, iar nu de dependenţa în sine. Dată fiind scoaterea în afara legii a drogurilor, însăşi persoana care vinde droguri în mod ilegal este cea care face mai mult decât oricine pentru a ameliora efectele negative ale prohibiţiei iniţiale.

In apararea pestilor

In apararea pestilor

Din timpuri imemoriale, pestii au fost tratati ca paraziti care jefuiesc prostituatele. Dar intr-o evaluare cinstită, trebuie examinată adevărata functie a codosului.

Un punct initial, care necesită clarificări, este afirmatia că pestii folosesc constrângerea si amenintarea cu violenta pentru a strânge si mentine prostituatele in slujba lor. Unii pesti fac acest lucru, dar acest fapt justifică, oare, condamnarea profesiei in sine? Există, oare, vreo profesie care să nu aibă măcar un singur practicant ce se face vinovat de joc murdar? Există zidari, instalatori, muzicieni, preoti, medici si avocati care au violat drepturile semenilor lor. Dar aceste profesii nu trebuie condamnate, ca profesii, in intregime.

In apararea prostitutiei

Subiect al unor hărtuieli neincetate din partea proiectelor de legi, asociatiilor religioase, camerelor de comert etc, prostituatele continuă totusi să intre in relatii de schimb cu publicul. Valoarea serviciului lor este dovedită de faptul că oamenii continuă să le caute, in ciuda opozitiei legale si civice.

O prostituată poate fi definită ca o persoană care se angajează in schimbul voluntar de servicii sexuale contra unui onorariu. Partea esentială a definitiei, totusi, este ,,schimbul voluntar". O copertă de revistă realizată cu câtva timp in urmă de Norman Rockwell ilustra esenta prostitutiei, dar nu si detaliile specifice. Ea prezenta un vânzător de lapte si unul de plăcinte stând lângă masinile lor, fiecare ocupat să mănânce o plăcintă si, respectiv, să bea lapte. Evident, ambii erau fericiti de pe urma ,,schimbului voluntar".