Traficul de droguri, o afacere dăunătoare, este cauza unor morţi
chinuitoare, delicte, jafuri, a prostituţiei forţate şi, adesea, a crimei.
Dependentul este, de regulă, marcat pe
viaţă, chiar şi după ce a scăpat de „prostul obicei”. In perioada de
dependenţă, el este un sclav neputincios al drogului, dispus să suporte orice
degradare pentru a-şi asigura „încă o doză“.
Cum ar putea fi pusă sub semnul întrebării natura negativă a traficantului
de droguri? Cum am putea măcar să presupunem că îl vom privi vreodată cu bunăvoinţă?
Relele pentru care, de obicei,
este învinuită dependenţa de heroină sunt, în realitate, provocate de
prohibiţia drogurilor, iar nu de dependenţa în sine. Dată fiind scoaterea în
afara legii a drogurilor, însăşi persoana care vinde droguri în mod ilegal este
cea care face mai mult decât oricine pentru a ameliora efectele negative ale
prohibiţiei iniţiale.
