Intr-o excepțională carte scrisă de Nicolae Turcan, intitulată „Dumnezeul gândurilor mărunte”, am dat peste câteva pagini despre ratare și trândăvie care m-au făcut să mă întreb: ce-o fi fiind eu, un trândav sau un ratat simplu? A treia soluție nu există, în orice caz... Ia uite:
Într-o ierarhie a gratuității acțiunilor
umane, ratarea s-ar situa, desigur, pe cea mai înaltă treaptă, de vreme ce pentru
a o realiza, nu-ți trebuie absolut nimic.
Ultimul gest, cel al ratării, nu ține
de acțiune, ci de contemplare. De aceea ratatul are sentimentul că înțelege nici
mai mult nici mai puțin decât totul.
