Se afișează postările cu eticheta urari. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta urari. Afișați toate postările

miercuri, 3 august 2011

Despre sinceritatea urarilor

Nu stiu ce se intampla in celelalte zone ale tarii, dar pe-aici, prin Banat, oamenii se despart aproape intotdeauna cu urarea "sa ai o zi buna". Sau, prescurtat, "o zi buna". Mi s-a intamplat de multe ori sa aud asta inclusiv pe la lasatul serii, cand soarele deja nu se mai vedea decat din avion. Mi-am dat seama ca urarea a devenit un automatism, ca atatea altele. Stau si ma intreb daca oamenii care iti ureaza "o zi buna" chiar doresc ca tie sa ti se intample lucrul asta. Raspunsul este simplu: nici vorba. I-ai zis unuia "o zi buna" si in secunda urmatoare ai uitat de el. Tot asa cum ii spui "un an nou fericit",  "sa traiesti", sau "la multi ani". Ei, daca ii urezi copilului tau, de ziua lui, sigur ca te si gandesti efectiv ca ai vrea sa traiasca multi ani, pe deasupra fericiti. De multe ori insa, esti invitat la ziua sotului/sotiei unui amic. Nu il/o cunosti, dar te repezi sa-i spui "la multi ani, tot ce va doriti" etc. Chiar iti pasa de anii pe care ii va trai persoana aia? Chiar simti acolo, in adancul sufletului, o dorinta speciala ca acela/aceea sa traiasca ani nenumarati? Poate ca unii oameni simt, dar eu bag mana in foc ca cei mai multi o zic din reflex, din obligatie, pentru ca asa au invatat de mici sa spuna.  Daca toti oamenii care imi ureaza mie, din obisnuinta, "o zi buna", chiar mi-ar dori lucrul asta, cu sinceritate, din suflet, sunt convins ca zilele mele ar fi cu adevarat bune. Din pacate, asta nu se intampla. In schimb, au succes aia care iti zic cu voce tare "sa traiesti" si continua, numai pentru ei, in soapta: "pana maine". Aia chiar ti-o doresc si cred ca dorintele lor te ajuta sa ai zile proaste.


După mine!