Ceea ce fac eu este complet inutil. Mă gândeam însă că a face
lucruri inutile poate fi un răspuns la absurditatea vieţii. În plus, a face
lucruri inutile şi absurde este mai mult decât a nu face niciun fel de lucruri.
Dar iată că vine un moment în care constaţi că este inutil chiar şi să faci
lucruri inutile. Adică viaţa rămâne la fel de absurdă, indiferent cât este de
util sau de inutil ceea ce faci tu. De fapt, mi se pare o prostie fără seamăn
să te pui cu viaţa şi să faci lucruri ca răspuns la ceea ce face ea.