Scăpare la om
(5)
Abia am putut
răzbi de acasă pînă la serviciu, cu toate ca depărtarea nu este decît de cîteva
sute de paşi. Fiecare pas era însă o luptă şi cu pavajul îngheţat sticlă şi cu
îmbrîncelile viscolului. Hain viscol, acesta care acum urlă de trei zile! Pe
întinsul Bărăganului îşi ia avîntul, în lărgimea cîmpului atacă pieptiş, dar
oamenii îşi pot face un plan de apărare. Aici în oraş însă e viclean: în
fiecare stradă îşi trimite altă trupă, fiecare de capul ei. Abia aşteaptă să
scapi de după un colţ de stradă spre care înaintezi cu capul proptit în fuiagul
de vînt si de zăpadă; cînd ai ajuns acolo, bucuros că ai scăpat, te atacă de la
spate, gata să te răstoarne. Apoi, deodată, te izbeşte drept în piept.
