Pesta porcină sau altă molimă a
ajuns şi pînă la stîna
din apropierea casei de vînătoare unde îmi petreceam
vacanţa şi a omorît cei doi rîmători
pe care îi aduseseră oamenii la buruieni, la zer. Neglijenţi,
în loc să-i îngroape, i-au tras mai depărtişor,
pe malul rîului. Mi se îmbia prilej să observ fără
trudă şi cheltuială păsările
care veneau să se înfrupte din hoituri. Speram chiar să
descopere hoiturile şi vultanii. Vultan negru (Aegypius monachus) sau sur (Gyps fulvus) nu
s-a arătat. A trebuit să mă mulţumesc vreo două zile cu corbii care s-au
prezentat îndată şi, trudindu-se, au sfîşiat
pielea, ospătîndu-se în voie. Îi puteam observa bine,
desigur cu binoclul, dintr-o margine de pădure de peste rîu. A treia
zi, văd pe lîngă doi corbi şi o
pasăre străină,
ceva mai mare decît ei. Îmi bate la ochi penajul foarte deschis. M-am bucurat:
era un oaspete rar, un vultur hoitar (Neophron percnopterus), cel mai
mic din neamul vulturilor de pe la noi.
 |
| Neophron percnopterus |
