Am avut de curând o discuție pe Facebook (unde altundeva) pe tema liberului arbitru. Eu susțineam, laolaltă cu adepții determinismului, că dacă Dumnezeu este omniscient, înțelegând prin asta inclusiv cunoașterea viitorului, atunci eu nu mai am libertatea de a alege, întrucât întotdeauna alegerea mea va fi cea pe care o știa Dumnezeu de la bun început. Faptul că o ființă atotputernică și omniscientă ȘTIE că eu, pe data de 22.11 voi urca pe Facebook o poză cu Charles de Gaulle este o constrângere pe care el o exercită asupra mea. Pot să-mi închipui că am ales de unul singur să urc poza și că dacă nu aveam chef n-o urcam, dar asta este doar o amăgire: cum aș fi putut să n-o urc, câtă vreme Dumnezeu știa că o voi urca? Ar fi însemnat să fac altfel decât știa Dumnezeu! Dar el este atotștiutor!
Am făcut următoarea remarcă: „Dacă
STIU ca tu, maine la ora 12, o sa ai in fata o farfurie in care se vor
afla un mar si o para si mai STIU ca tu vei alege para, inseamna ca tu
maine nu vei putea alege marul, pentru ca daca l-ai alege, ar insemna ca
eu de fapt NU AM STIUT ca o sa alegi marul si atunci eu nu mai sunt
ATOTSTIUTOR.”
Răspunsul a fost: „Deja suna a matematica. Daca ai fi Dumnezeu ai sti ce aleg chiar daca alegerea mea ar fi in ultima secunda”.
Dar exact asta spuneam și eu! Dumnezeu ȘTIE, iar eu nu am posibilitatea să fac altfel decât știe el.
Am insistat: „Dumnezeu stie ca tu o sa alegi para. Spune-mi, crezi ca o sa poti alege marul?”
La care persoana cu care discutam mi-a dat următoarea replică: „Lucrurile
stau putin altfel decat logica mintala, lucrurile sunt mult mai
profunde si sunt chestii care nu se patrund doar cu mintea, cert e ca
Dumnezeu este o energie necreata atat de mare si puternica incat nu ne
dam seama, dar El ne da valoare si puterea
si posibilitatea de a alege intre doua lucruri foarte importante - intre
viata si moarte si aici e vb de viata vesnica sau adancul mortii
sufletesti; Dumnezeu, atat de mare si puternic, se coboara intr-o
scanteie din sufletul omului, iar omul ce face? Se poate face rug aprins
de iubire si viata, sau poate sa acopere scanteiuta si sa o invaluie in
intuneric”.
Din punctul meu de vedere, acest text nu conține niciun fel de răspuns la întrebarea simplă: poți să alegi mărul dacă Dumnezeu ȘTIE că o să alegi para? E un text care îl preamărește pe Dumnezeu și cam atât.
Iată cum a decurs discutia in continuare. Eu sunt EU și persoana cu care discut este EA.
EU: OK, dar vrei sa-mi raspunzi la intrebare?
Crezi ca vei putea alege marul?
EA: Raspunsul l-am dat mai inainte, depinde unde
duce alegerea mea
EU: Pai nu prea l-ai dat. Un raspuns ar suna asa:
„da, cred ca as putea alege marul” sau „nu, nu cred ca-l voi putea alege”.
EA: Cred ca emitem pe unde diferite, eu nu merg pe
logica mintala ci pe simtire spirituala, eu pot sa imi aleg para, dar pot sa
chimb pe ultima secunda alegerea, asa cum a facut talharul pe cruce, iar
raspunsul l-a primit pe masura alegerii sale
EU: Dar noi discutam folosindu-ne
mintile, nu stiu cum e sa discutam fara sa folosim „logica mintala”.
EA: Mai simplu.
EU: Mai simplu de atat nu se poate. Daca eu te
intreb „cartea aia costa 20 de lei sau 28 de lei?” nu poti sa-mi raspunzi nici
spiritual si in nici un alt mod decat spunandu-mi cat costa.
EU: Cat despre talharul ala, Dumnezeu
crezi ca nu a stiut ce alegere va face pe cruce?
EA: Ba a stiut, tocmai, dar talharul
e cel care a ales, uneori ni se intampla ca in viata sa alegem un lucru de
folos chiar in ultimul moment
EU: Foarte adevarat, dar daca Dumnezeu
a stiut, inseamna ca talharul nu ar fi putut alege altfel
EA: Te amuzi pe seama mea
EU: Nici pomeneala, incerc doar sa te lamuresc ca
daca Dumnezeu cunoaste viitorul, atunci noi nu mai avem liber arbitru.
EA: Fiecare cum crede, eu nu ma
cunosc, fac unele incercari prin invatatura si autodescoperire, dar Dumnezeu ma
cunoaste, insa imi da liberul arbitru. Nu, liberul arbitru nu iti este luat
chiar daca stie ce vei alege
EU: Pai asa e simplu, intr-adevar...
poti sustine orice si apoi, daca te intreaba omul ceva concret, incepi sa-i
spui fel de fel de lucruri, evitand raspunsul
EA: Nu am evitat, tocmai am raspuns dupa cum eu am
perceput lucrurile, dar multi oameni de specialitate care au scris carti
intregi despre acest lucru, despre esenta si sensul vietii noastre, oameni care
chiar au avut ceva de spus... Eu sunt prea mica, ceea ce pot sa fac este sa te
trimit la o parte din acesti oameni, Sf. Ioan gura de aur, Sf. Vasile cel Mare,
sf. parinti ai Filocaliei, sf. parinti ai secolului III, IV, literati, teologi,
filozofi, Constantin Noica, Paul Evdokimov, pr. Dumitru Staniloaie si multi
multi altii, Serafim de Sarov, etc. etc. Oare sa fie doar un nr.de oameni,
niste visatori? Oameni care au studiat intreaga viata, dar care au avut si foc
in inima
EU: Pai de ce as citi eu mii de pagini ca sa aflu
raspunsul la o intrebare fantastic de simpla ca aia cu marul si para?
Iata un
exemplu la fel de simplu: azi la ora 12 ai avut de ales intre a bea o cafea sau
un ceai.
Dumnezeu stia de la inceputul timpului ca ai sa bei o cafea, ceea ce s-a si intamplat.
Ti-ai inchipuit ca poti alege intre cafea si ceai, dar de fapt ai facut singurul lucru pe care il puteai face: ai baut o cafea.
Dumnezeu stia de la inceputul timpului ca ai sa bei o cafea, ceea ce s-a si intamplat.
Ti-ai inchipuit ca poti alege intre cafea si ceai, dar de fapt ai facut singurul lucru pe care il puteai face: ai baut o cafea.
Doar nu
ai fi putut face altfel decat stia Dumnezeu ca o sa faci!
EA: Puteam sa beau ceaiul, Dumnezeu
stia ce aleg, dar eu nu stiu ce stia Dumnezeu
EU: Daca ai fi baut ceaiul, atunci Dumnezeu nu ar
fi stiut asta, l-ai fi pacalit, el stia precis ca tu o sa bei cafeaua.
EA: A alege nu e doar inchipuirea noastra,
alegerea exista de la inceput, din moment ce spui alege. Dumnezeu nu ma obliga
sa aleg ce vrea El
EU: Dar nu poti face altfel decat STIE el de la
inceput.
EA: Pai asta vreau sa spun ca El stie ce aleg, dar
imi da posibilitatea de a alege, e lucrul pe care mi l-a daruit dintru inceput
EU: Vrei sa spui ca el ti-a lasat posibilitatea de
a alege ceaiul cu toate ca stia ca o sa bei cafeaua?
EA: Da
EU: So, atunci ne aflam in situatia in care tu
faci altceva decat STIE Dumnezeu ca o sa faci
EA: Nu
EU: Ba da. El stie ca o sa bei cafeaua si cand
colo tu bei ceaiul
EA: Nu, problema e ca eu nu stiu ce stie Dumnezeu
ca voi alege, dar El imi da posibilitatea de a alege si eu aleg. El spune: stau
la usa si bat, de Mi se va deschide voi intra si voi cina cu tine, clanta este
pe partea ta, adica tu esti cel care actionezi. El stie ce vei alege,
dar vine la usa ta si asteapta, iar tu ca om esti cel ce alegi
EU: Adevarat ce spui. Dar el stia ca bei cafeaua
si tu ai baut ceaiul. Asta inseamna ca Dumnezeu nu a stiut dinainte ce vei face
tu.
EA: Este doar o presupunere ceea ce spui, eu nu
pot cuprinde pe Dumnezeu și cunoașterea lui, e ca și cum aș vrea să pun un
ocean intr-o gropiță făcut pe nisip, încă odată îți spun: rămâne ca problemă de
logică - eu nu știu ce știe Dumnezeu ca voi alege
Intr-o altă postare, voi descrie cum am ajuns la concluzia că la urma urmei, EA are dreptate: putem renunța la logică și putem crede că ne facem singuri alegerile.
N-ai putea alege mărul, pentru ca ai alege impotriva vointei tale, adică "forțat", ori aici este vorba despre libertatea de alegere. Dumnezeu știe asta și nici măcar nu-și bate capul cu astfel de nimicuri.
RăspundețiȘtergere